NAŞTEREA UNEI NOI OMENIRI

Dumvalo
Mayaşii mi-au spus şi ei că au trăit în Atlantida şi avem documente care atestă faptul că ei au trăit acolo, cu foarte mulţi ani în urmă. Conform unor documente istorice din Toronto, în timpul erupţiilor vulcanice, ei se urcau pe vase şi plecau din locurile de baştină, către Yucatan. Deşi acest lucru s-a întâmplat cu foarte multă vreme în urmă, ei încă îşi mai amintesc şi astăzi că provin de acolo. Şi există oameni în viaţă care îşi amintesc, şi de la ei primim cea mai mare parte a acestor informaţii.
Acelaşi lucru se întâmplă şi cu vechii egipteni care au trăit în această zonă. Ştiu că astfel de date nu apar în istoria noastră, dar aceasta este o altă poveste, pe care o voi aborda altă dată; dar ei au fost aici, în Marele Canion.
Dar, revenind la Atlantida, acesta a fost un timp din istoria omenirii în care ne-am dezvoltat o conştiinţă de un nivel foarte înalt, un nivel dincolo de orice ne-am putea imagina despre omenire.
Noi am trăit acolo, şi puteam învinge legile gravitaţiei, puteam levita şi ne puteam deplasa în moduri, după cum am spus, greu de crezut. Şi atinsesem niveluri înalte de conştiinţă. Cu toate acestea, exista doar un grup mic de oameni, probabil mai puţin de o mie, care aveau acest nivel atât de înalt. Majoritatea oamenilor aveau un nivel de conştiinţă aproximativ similar cu cel pe care îl avem noi acum.
Iar între aceste categorii de oameni care trăiau în Atlantida – cei obişnuiţi şi cei cu o conştiinţă foarte elevată – erau mayaşii, care purtau şi atunci acelaşi nume (iar ei îşi amintesc acest lucru). Ei erau cei care intermediau comunicarea între acele niveluri foarte înalte de conştiinţă şi oamenii obişnuiţi. Ei erau preoţimea şi le tălmăceau oamenilor obişnuiţi din Atlantida, prin intermediul ceremoniilor, ceea ce spuneau cei care formau acel grup mic de fiinţe extrem de evoluate.
Pentru multă vreme, totul a mers foarte bine, până ce o cometă a venit din spaţiu şi aproape a lovit ţărmurile vestice ale Atlantidei, care sunt acum ţărmurile estice ale SUA. Cometa s-a rupt în trei bucăţi, şi acest lucru a fost demonstrat ştiinţific, s-a prăbuşit în ocean şi a făcut trei gropi imense, chiar la marginea Atlantidei. Iar bucăţile s-au împrăştiat peste tot, pe ţărmul estic al SUA de astăzi şi în apele oceanului din acea zonă. Această catastrofă a destabilizat continentul şi l-a lăsat la marginea unui imens abis. 4.000 de ani mai târziu, sau cu 13.000 de ani înainte de vremurile noastre, s-a produs o altă schimbare a polilor, iar continentul nu a putut rezista acelei schimbări şi s-a scufundat în ocean.
Dar, acei oameni cu o conştiinţă foarte înaltă ştiau foarte bine ce urma să se întâmple, ştiau cu 200 de ani înainte că Atlantida urma să se scufunde şi erau pregătiţi pentru acest lucru.
În timpul pregătirilor, un grup foarte mic dintre aceştia, care, probabil, au fost prost călăuziţi, sau din oricare alt motiv, au construit o piramidă uriaşă din piatră, care se află acum în adâncurile oceanului. Iar în interiorul piramidei, ei au construit o tehnologie nouă pentru noi, numită Merkaba, care putea înconjura fiinţele umane sau stâncile sau orice altceva.
Scopul lor nu era foarte bun, ei urmărind, de fapt, controlul asupra Atlantidei şi, probabil, asupra întregii lumi.
Trecuse mult timp de la construirea acelei piramide, pe care nu au ştiut foarte bine cum să o facă, când au pierdut controlul asupra ei şi totul a devenit groaznic. Ei au fisurat separaţia dintre dimensiunea a 3-a de a 4-a. Au expus fiinţele umane la un nivel de conştiinţă pentru care nu erau pregătite şi au permis ca fiinţe din alte niveluri de existenţă să vină aici. Şi a fost dureros, un imens dezastru. Şi a durat câţiva ani atlantieni, perioadă în care oamenii erau cu toţii bolnavi şi au suferit îngrozitor.
Grupul de fiinţe foarte evoluate a decis că trebuie să facă ceva, s-au conectat cu Galaxia noastră şi au cerut permisiunea să acţioneze, lucru foarte rar întâlnit, câtă vreme nivelul de conştiinţă evoluează numai în mod natural. Ei au primit permisiunea să facă ceva pentru a ne readuce la nivelul nostru originar de conştiinţă. Ideea este că, de fapt, nu trebuie să te intersectezi cu alte forme de conştiinţă, pe care trebuie să le laşi în pace, iar tot ce urmează să faci să se desfăşoare în mod natural. Atingând acel nivel, ni s-a permis să facem ceva foarte neobişnuit.
Aşadar, erau trei bărbaţi care au devenit forţa supremă în acest context şi care făceau parte din grupul fiinţelor foarte evoluate care ştiau că vom cădea, că nivelul nostru de conştiinţă va scădea. Ei sunt cei care au proiectat, au conceput un plan, o idee despre modul în care ni se putea reda ceea ce pierdusem.
Ei erau Chikutet, Ra şi Ararat, care erau Maeştri Înălţaţi nemuritori. Ei trăiau din vremuri străvechi, iar oamenii îi pomenesc şi astăzi.
Ei au încercat să se abată puţin de la regulile universului, lucru care uneori era posibil, iar alteori nu. Atunci când nu era posibil, oamenii trebuiau să o ia de la capăt cu mii de ani de evoluţie.
Ei au început procesul care avea drept scop să ne redea conştiinţa şi au început prin realizarea unei construcţii. Şi au făcut această construcţie într-o anumită zonă din Atlantida acelor vremuri, aleasă din anumite motive, despre care voi vorbi mai târziu. Şi este vorba despre Egipt, iar construcţia respectivă era Marea Piramidă egipteană, pe care au construit-o înainte de scufundarea Atlantidei. Era mult mai mult decât o construcţie, era un reper pentru întregul sistem, despre care vom mai vorbi.
Însă, după cum spun ei, ea a fost construită cu ajutorul conştiinţei, foarte rapid, în câteva ore. Şi mai incredibil este faptul că piramida a fost construită de sus în jos, de la pietrele din vârf, la cele de la bază.
Atunci când i-am prezentat guvernului egiptean această informaţie, s-a crezut că sunt nebun; dar, au verificat pietrele şi au descoperit că cele din vârf erau mai vechi decât cele de la bază. Nu aveau nicio explicaţie pentru această evidenţă bizară şi nu au avut argumente cu care să mă contrazică.
Marea Piramidă nu a fost singura construcţie cu ajutorul căreia marii Maeştrii vroiau să ne redea nivelul de conştiinţă; acesta era doar începutul. De fapt, era vorba de o combinaţie de piramide, temple, situri sacre şi biserici, tot felul de construcţii, împreună cu munţi, lacuri şi râuri acordate în această reţea, pe tot cuprinsul Pământului.
Prin aceste construcţii se urmărea schimbarea modului în care funcţiona Pământul. Interesant în legătură cu aceste construcţii este faptul că ele au fost clădite pe parcursul a 13.000 de ani, dar întreaga structură a fost creată în doar câteva ore.
Ei le construiau la nivelul conştiinţei din cea de-a 4-a dimensiuni şi le aduceau jos, în cea de-a 3-a dimensiune. Construcţiile au fost realizate efectiv de către diferite triburi, cum erau mayaşii din Yucatan; sau triburile din China sau Japonia. Japonia are sute de piramide în insulele sale; sau din Tibet sau Mongolia. Mongolia ae unele dintre cele mai uimitoae piramide de pe Pământ, care sunt foarte puţin cunoscute.
Ele au reprezentat începuturile unei ştiinţe străvechi şi se ştiu puţine lucruri despre o ştiinţă numită geomanţie.
Erau mii de construcţii, în întreaga lume. Construirea piramidelor, templelor şi a tuturor acestor structuri, peste tot în lume, era, de fapt, o formă de geomanţie. Geomanţia foloseşte pietre, stânci, cristale ş.a., pentru a schimba energia Pământului.
Iar aceste construcţii, care erau aşezate în locuri foarte precise, schimbau fluxul interior de energie al Pământului (şi mă refer la energiile create de vulcani, de presiunea plăcilor tectonice, de liniile geopatice, de tot felul de structuri interne), dar şi fluxul superior, de deasupra Pământului.
Prin mişcarea unor pietre masive (cum era Marea Piramidă) în locuri stabilite cu precizie, era posibil să schimbi cursul acestor energii.
De asemenea, ele schimbau cursul energiilor de deasupra Pământului.
În acest fel, se crea o nouă reţea de conştiinţă, reţeaua pe care noi am pierdut-o în Atlantida, în timpul „căderii” despre care vorbeşte Biblia (de la un nivel înalt al conştiinţei, la nivelul scăzut la care se află acum conştiinţa noastră).
Ei puteau influenţa, schimba şi crea o nouă conştiinţă, pe care să ne-o dea înapoi.
Fără această reţea de conştiinţă care înconjoară întreaga planetă nu vom reuşi niciodată să atingem niveluri mai înalte de conştiinţă şi nu ne vom putea întoarce la nivelul originar al conştiinţei; este imposibil!
A fost nevoie de milioane şi milioane de oameni, care au tăiat stâncile şi le-au plasat în diferite locuri special alese. Şi a fost nevoie de 13.000 de ani pentru a realiza acest tip de geomanţie şi pentru a crea o întreagă reţea în spaţiu, în jurul Pământului, pentru ca noi să ne putem transforma în prezent.
Dacă mergem cu 110 ani în urmă, cam pe la începutul secolului XX, atunci se credea că sunt cca. 30 de milioane de specii pe Pământ. A fost nevoie de 4,5 – 5 miliarde de ani pentru ca cele 30 de milioane de specii să se dezvolte şi să trăiască pe Pământ.
Dar, în aceşti ultimi 110 ani, din cauza nivelului scăzut al conştiinţei, noi am ucis aceste specii. Aproape jumătate din viaţa de pe planetă a fost exterminată, a dispărut şi, probabil, nu va mai apărea niciodată.
Dacă nu vom reveni la nivelul originar de conştiinţă, se vor petrece unul sau două fenomene. Şi aproape toate triburile indigene cu care am stat de vorbă, din întreaga lume, sunt de acord cu acest lucru: dacă nu reuşim, de această dată, să revenim la nivelul de conştiinţă originar, vom ucide această planetă, distrugând viaţa din acest loc.
Acum, depinde de voi, de noi toţi, să ne amintim acest pericol iminent şi să ne schimbăm în noi înşine.
Trebuie să înţelegem că fiecare dintre aceste specii care au pierit avea un câmp electromagnetic, geometric, unic, ce se extindea în jurul întregului Pământ. Şi fiecare dintre aceste specii era absolut unică. Presupunând că ar fi existat numai două insecte pe Pământ, ele nu ar fi putut trăi fără o reţea a conştiinţei care înconjura planeta doar pentru ele, iar geometria reţelei ar fi reflectat exact geometria corpului lor.
Dintre cele 15 milioane de specii care au mai rămas astăzi pe Pământ, 3 sunt fiinţe umane diferite, care percep realitatea în mod diferit.
Primii sunt aborigenii, oamenii originari de pe Pământ, aborigenii din Australia, şi sunt două grupuri în lume. Iar ei sunt încă legaţi de reţeaua originară a omenirii.
Apoi, este cea de-a doua reţea, despre care nu ştim prea multe lucruri.
La nivelul nostru de conştiinţă industrială, forma este rombic-tetraedrică, o combinaţie între icosaedru şi dodecaedru, conectate într-un unghi foarte aparte.
SUA a fost prima care a descoperit această formă în jurul lumii; Rusia a făcut şi ea numeroase descoperiri în legătură cu aceasta, dar nimic nu este sigur, totul fiind ţinut în secret.
Ceea ce ştim este că această reţea se intersectează în anumite locuri. Foarte interesant este faptul că majoritatea bazelor militare din lume şi din SUA sunt plasate exact în aceste puncte de intersecţie. De ce? Fiindcă ei ştiu că aceasta este reţeaua conştiinţei întregii planete, iar dacă o pot controla, atunci pot controla întreaga omenire. Şi este clar că se desfăşoară o intensă activitate militară, de mult timp, cam de prin anii `60, când s-a descoperit existenţa reţelei.
Acum, este evident că cea de-a 3-a reţea este cea creată de Chikutet, RA şi Ararat, cei care au ridicat toate aceste situri sacre, peste tot în lume. Prin această geomanţie, ei au format, treptat, această reţea; ori de câte ori ridicau o nouă construcţie, ei îi schimbau puţin forma, până ce au creat reţeaua în formă de icosaedru dodecaedric, cele două forme fiind îmbinate printr-un unghi foarte special.
Iar acest lucru a fost descoperit de Rusia, şi sunt convins că ei au studiat enorm influenţa acestei reţele asupra următorului nivel de conştiinţă.
Fără această nouă reţea, nu ar mai exista evoluţie; nimeni nu ar putea evolua mai mult decât nivelul de acum, la un nivel superior de conştiinţă, dacă această reţea nu ar fi terminată.
Înainte de aceasta, puteai deveni un Maestru Înălţat fără să evoluezi ca o întreagă rasă, la nivelul întregii planete; dar, acum, acest lucru nu mai este posibil.
Referior la cele trei reţele de conştiinţă, la cele trei moduri diferite de a percepe realitatea, aş vrea să vă vorbesc despre Proporţia de aur, care este ceva ce se regăseşte în toate formele de viaţă şi a fost descoperită de Fibonacci. Viaţa încearcă întotdeauna să atingă acest nivel de perfecţiune.
Conştiinţa este relaţia dintre un pătrat şi un cerc. Iar când perimetrul pătratului şi circumferinţa cercului sunt egale, aceasta este proporţia de aur.
Dar, noi ajungem aici în etape.
Reţeaua aborigenilor este foarte apropiată de proporţia de aur; nu este perfectă, dar este foarte apropiată de aceasta.
Reţeaua din mijloc, în care ne aflăm chiar acum, nu este nici măcar pe aproape de proporţia de aur. Este ridicol de departe de aceasta. Este evident că nu suntem în armonie cu natura; de aceea distrugem planeta. Venim aici, stăm puţin, iar apoi plecăm la un alt nivel, fiindcă la acest nivel al conştiinţei punem în pericol orice formă de viaţă, fiindcă nu suntem conectaţi cu natura.
Următorul nivel la care vom merge este mult mai armonios decât cel al aborigenilor. Este o conştiinţă mult mai apropiată de conştiinţa care are proporţia de aur, iar dacă putem face acest lucru la acel nivel, atunci ne rezolvăm toate poblemele; toate se vor petrece aproape automat.

Această a doua reţea se bazează pe ceea ce numim conştiinţă polarizată. Ea are diferite nume în lume, dar, simplu spus, noi vedem totul în alb sau negru, analizăm şi judecăm fiecare situaţie; judecăm orice persoană pe care o vedem ca fiind bună sau rea. Aceasta este natura conştiinţei polarizate. La un anumit nivel, aceasta este o problemă, fiindcă ea creează ego, iar mintea nu se gândeşte decât la ea însăşi, nu se gândeşte la alţi oameni, cu excepţia celor pe care îi iubim sau ne sunt apropiaţi. Dar nu ne pasă de cei care sunt mai departe de noi. Şi acesta este nivelul de conştiinţă la care ne aflăm acum.
În mod normal, aceste reţele de conştiinţă se creează în mod natural. Oamenii au trăit sute de mii de ani şi au evoluat de-a lungul acestor perioade de timp şi, din reţeaua în care se aflau, au creat această reţea, în mod automat, printr-un proces natural; dar, fiindcă am ajuns aici înainte, ni s-a permis să o creăm, dar în mod artificial, prin construirea de piramide, de structuri şi temple, peste tot în lume. Acesta este un mod artificial de a face acest lucru. Şi e important să înţelegeţi ce se întâmplă, este vorba de ceva artificial. Prin toate acestea, ni s-a dat o a doua şansă. Este evident că e artificial. Dacă mergem în urmă, chiar şi în Egipt, ei foloseau piramide acolo şi foloseau piramide pentru a ridica nivelul de conştiinţă. Era pur artificial. Şi tot ce a urmat în cei 13.000 de ani a fost artificial, pentru a se ajunge în acest punct.
Dar, odată ce vom reveni la nivelul nostru originar de conştiinţă, toate acestea nu vor mai fi necesare, vom face totul singuri, fără ajutorul nimănui. Vom fi capabili să mergem înainte.
Ar mai fi nevoie să explic ceva despre cei trei Maeştri, Chikutet, RA şi Ararat. Chikutet a fost rege al Atlantidei foarte mult timp. Conform Tablei de Smarald, care a fost scrisă acum 2.000 de ani, el era un Maestru Înălţat, care a trăit acolo timp de 52.000 de ani (puteţi să credeţi sau nu). Când a domnit în Egipt, el şi-a schimbat numele în Thoth. În Egipt, el a fost scrib, cel care scria istoria. Fiindcă trăise atât de mult, el avea cunoştinţele necesare pentru a o scrie, şi tot ce am învăţat despre trecut sunt infiormaţii care provin de la Thoth. Soţia lui era Seshat, şi ea era, de asemenea, scrib, şi a scris istoria cot la cot cu el. Şi cred că toţi oamenii ar trebui să înţeleagă că aproape întreaga istorie modernă a fost scrisă de bărbaţi, iar femeile aveau doar o idee vagă despre ceea ce se întâmpla. Dar, în Egipt nu era aşa. Thoth îşi scria ideile, gândurile sau observaţiile sale, iar soţia lui îşi scria propriile observaţii. Ele nu corespundeau întotdeauna; ei vedeau lucrurile în mod diferit. Erau ca o monedă, cu 2 feţe, cap şi pajură: o faţă era bărbatul, iar cealaltă era femeia; iar, pentru a înţelege istoria, trebuie să ai ambele puncte de vedere, atât masculin, cât şi feminin, altfel nu vei avea imaginea completă a ceea ce s-a întâmplat.
Acum, trebuie să mai adăugăm o altă piesă la toate aestea, pentru ca lucrurile să capete mai mult sens. Şi aici nu vorbim despre fantezii, ci vorbim despre ştiinţă şi matematică. A fost un bărbat numit Carl P. Munk, care a dsoperit ceva incredibil, pe la sfârşitul secolului trecut. El a descoperit că, dacă te duci la oricare dintre aceste piramide, biserici şi temple, oriunde în lume, există un cod scris în partea exterioară a construcţiei; nu trebuie nici măcar să pătrunzi înăuntru. Era vorba de configuraţie, modul de aranjare şi formele cifrelor. Puteţi intra pe website-ul lui pentru a înţelege despre ce este vorba, în detaliu. Aceasta este, de fapt, doar o trecere în revistă a muncii sale. Nu voi intra în detalii.
Dacă priveşti aceste piramide din exterior şi dacă ştii cum să citeşti aceste coduri, apar serii de 3 numere, iar aceste 3 numere exprimă exact longitudinea şi latitudinea reţelei, nu ale celei care este astăzi în uz, ci a celei străvechi. Iar pentru a ajunge la precizia acelor numere inscripţionate pe cele 83.000 de construcţii, putem presupune că ei au calculat din spaţiu, cu ajutorul sateliţilor, al unui fel de GPS-uri, cum avem astăzi. Cum au putut face acest lucru?
Iar munca lui a arătat, şi acest lucru este adevărat, că aceste coduri sunt reale, iar, de fapt, ele erau o descriere amănunţită. Dar pentru a le înţelege, trebuie să ştim ceva foarte interesant. Chikitet şi Ra şi Ararat ştiau unde urmau să fie noii poli şi noul ecuator, care este cel de acum. Ştiau acest lucru cam cu 200 de ani înainte ca această schimbare să aibă loc. Dar au calculat (cum or fi reuşit, oare)?
Primul meridian, cel pe care îl folosim astăzi, nu exista atunci; Marea Piramidă era primul meridian. Dacă iei Polul Nord şi Polul Sud şi tragi o linie exact prin vârful Marii Piramide, acela este primul meridian al acelui sistem. Şi pare logic, este prima construcţie realizată. Iar ea nu a fost construită oriunde în lume, ci exact în centrul masei Pământului. Ei ştiau, chiar dacă nu puteai găsi acea construcţie dintr-un motiv oarecare, acea locaţie nu s-a mişcat decât poate cu câţiva inci, de-a lungul a 13.000 de ani. Şi mai este ceva interesant în legătură cu munca lui Carl; el a prezentat sistemul său la Naţiunile Unite, cu toate detaliile, cu modul în care acesta lucrează şi modul în care erau conectate toate aceste piramide în întreaga lume, iar ei nu au ştiut ce să facă cu aceste informaţii; ele sfidau totul, tot ceea ce omul modern ştia despre omul din vremurile străvechi, şi cum putea fi posibil aşa ceva? Dar nici nu puteau nega această realitate, erau dovezi matematice. Şi toate aceste informaţii au fost ascunse sub preş undeva, pe la Naţiunile Unite. Şi le-au făcut uitate, pentru că nu se potriveau cu nimic cunoscut.
Acum, aş vrea să prezint câte ceva despre descoperirile lui, care s-au dovedit adevărate, şi atunci veţi începe să înţelegeţi. Am început să dezvolt o bază de coduri bazate pe latitudine şi longitudine: grade, minute şi secunde, ideea fiind multiplicarea celor 3 numere într-unul singur.
Văzând precizia matematică extraordinară a locurilor în care a fost construită această reţea, veţi înţelege că acurateţea aşezării acestei reţele, formată din 83.000 de situri, peste tot în lume, aşezate cu cea mai mare precizie pe suprafaţa planetei, este clar că reţeaua nu ar fi putut fi realizată de toate acele triburi indigene de mayaşi, egipteni, chinezi ş.a.m.d. Trebuie să fi fost vorba de o singură minte, de o gândire unitară, de un plan unic pentru a face acest lucru. Nu exisă o altă posibilitate. Iar acest lucru schimbă tot înţelesul istoriei, tot ceea ce ştim despre cine am fost noi înainte şi cine suntem acum.
Acum, puteţi înţelege ce au făcut Chikutet, Ra şi Ararat. Ei au creat aceste structuri peste tot în lume, pentru a schimba mişcarea fluxului interior al energiilor Pământului, cu ajutorul geomanţiei. Iar fluxul exterior era şi el modificat, şi au creat, astfel, în mod treptat, acest câmp electromagnetic, geometric, care înconjura Pământul.
Făcând acest lucru, ei au re-creat reţeaua conştiinţei noastre, pentru ca noi să putem evolua. Acesta a fost un dar al iubirii, care arată că nu suntem singuri în ceea ce priveşte conştiinţa noastră şi ceea ce urmează să se întâmple în lume şi că ei nu ne-au uitat şi ne poartă de grijă. Aceştia sunt străbunii noştrii, bătrânii noştri înţelepţi, care încă sunt conectaţi cu noi, acum. Ei cuprind toate culturile şi toate nivelurile de viaţă, familiile din Germania, America sau din Africa de Sud sau de oriunde altundeva.
Iar transformându-ne, putem face şi noi ceva pentru pentru ei. Voi explica acest lucru mai târziu.
Acum, cunoscând contextul şi înţelegând aceste informaţii, vă voi spune partea vie a acestei poveşti dezvăluite acum în întreaga lume, probabil în ultimii 65 de ani.
A fost nevoie de mult timp pentru ca, de dragul Atlantidei şi a ceea ce a urmat, să înceapă construcţia piramidelor, în mod continuu şi peste tot în lume, mai ales în primii 6.000 de ani. A durat atât de mult fiindcă în precesiunea echinocţiilor a fost un punct pe care trebuia să-l atingem, înainte ca piramidele şi toate celelalte să înceapă a fi construite pe scară largă, deoarece omenirea nu se afla la un nivel la care să poată face aşa ceva. Dar, în cele din urmă, după 6.000 de ani, eram pregătiţi.
Aşadar, piramidele au început să fie construite peste tot, în Tailanda, Japonia, Yucatan, Guatemala, în America de Sud, în Rusia, pretutindeni şi, pe măsură ce ele erau create, ori de câte ori apărea una nouă, reţeaua electromagnetică din jurul Pământului căpăta, din ce în ce mai mult, o formă geometrică ce se apropia de cea necesară pentru ca noi să ne putem conecta cu ea, ca fiinţe vii.
Lucrurile au progresat până, să spunem, în urmă cu 65 de ani, imediat după cel de-al doilea răboi mondial. Alte fiinţe au început să se implice în ceea ce făceam noi.
La numai un an de la sfârşitul primului război mondial, în 1946, nave spaţiale au apărut peste tot în Europa, în fiecare bază militară de acolo, aproape fără nicio excepţie. În iunie 1947, au apărut nave spaţiale în fiecare bază militară din SUA.
De unde ştiu? Fiindcă există documente istorice, pe care majoritatea oamenilor nu le-au văzut şi care dovedesc veridicitatea acestor fapte. Iar acest lucru deschide o altă cale, fiindcă acum, extratereştrii au început să se implice în realizarea acestei reţele, alături de Maeştrii Înălţaţi.
Prin anii `60, am început să vedem cercuri în lanuri în Anglia, dar nu numai în lanurile de grâu, ci au apărut şi cercuri formate în gheaţă, care erau uriaşe şi era evident că nimeni nu păşise pe Pământ; ele erau perfect săpate în gheaţă. În prezent, s-au descoperit mii de astfel de cercuri.
Apoi, s-au descoperit cercuri formate de copaci, în Canada, care nici ele nu puteau fi făcute de către oameni. Şi ştim, de la Colin Andrews, că circa 80% din cercurile din lanuri au fost făcute de oameni; dar, celelalte 20% nu sunt făcute de oameni, cel puţin nu de oameni asemenea nouă. Aceasta era o nouă formă de comunicare care a apărut în lume. Era o formă importantă de comunicare, dar, nici până astăzi, mesajele transmise nu au fost înţelese pe deplin.
Prin anii `80, a început să se manifeste un alt fenomen, pe care mulţi dintre voi l-au observat şi, probabil, şi-l amintesc. Prin 1983-1984, până în 1991-1992, peste tot în lume, erau oameni care stăteau în stare de meditaţie, meditau şi aveau capacitatea de a înţelege energiile subtile. În meditaţiile lor lăuntrice, li se spunea să ia un cristal, cu care să meargă într-o piramidă sau într-un templu, să programeze acel cristal într-un anumit fel şi să îl lase acolo.
Estimăm că cca. 150.000 de oameni au fost implicaţi în acest proces. Şi, ori de câte ori cineva făcea acest lucru şi se ducea, să zicem, la Chichen Itza, în Mexic, şi plasa acolo un mic cristal, într-un anumit loc, care-i fusese indicat în meditaţie, acest lucru influenţa, foarte puţin, energia geomanţiei acelui spaţiu, fapt care corecta geometria reţelei de deasupra Pământului.
Probabil că în acest fel au fost plasate circa un milion de cristale şi acest lucru a avut un efect important asupra armonizării reţelei de deasupra Pământului.
Prin anul 1989, şi acest lucru a fost documentat de oameni cu care am lucrat, reţeaua era corespunzătoare din punct de vedere geometric, era un icosaedru într-o anumită relaţie cu un dodecaedru pentagonal, iar energia se mişca şi curgea prin aceste forme pentru întâia oară; dar, nu era perfectă, încă mai erau unele probleme, fiind necesare anumite corecţii.
Pe la jumătatea anilor `90, exista un mic grup de oameni, probabil mai puţini de 100, mai degrabă, 70 sau 80, care erau experţi în energiile subtile. Iar eu făceam parte din acest grup, dar mai erau şi alţii foarte importanţi pentru aceste niveluri.
Iar noi am fost îndrumaţi să mergem la anumite piramide şi să facem modificări foarte bine definite. Nu era vorba neapărat de modificări la nivelul reţelei sau al energiilor piramidelor, cât, mai degrabă, despre corecţii ce trebuiau aduse la nivelul energeticii Pământului. Indigenii care trăiau în zonele respective făcuseră anumite lucruri în vieţile lor care creaseră distorsiuni în corpul energetic al Pământului.
A trebuit să mergem în New Mexico, la nativii Anastazi, pentru a face corecţii ale distorsiunilor cauzate de acţiunile sângeroase ale acestui popor, de-a lungul istoriei, împreună cu mayaşii din Guatemala şi Bolivia; am făcut ceremonie după ceremonie, pentru a rezolva problemele rămase în urma a ceea ce făcuseră ei cu mult timp în urmă.
Am fost şi în Peru, la incaşi; dar, apropo, noi eram invitaţi în acele locuri, nu apăream ca din senin, spunând: „Hei, noi vrem să facem ceva pe aici”! De fiecare dată, oamenii din zonele respective ne cereau să venim acolo, iar noi acceptam întotdeauna. Iar ei ştiau exact ce anume şi de ce făceam noi acele ceremonii.
Ni s-a transmis faptul că şamanii ne cer să mergem în Peru. Când ne-au văzut, ei nu numai că ne-au acceptat prezenţa, dar au analizat relaţia noastră energetică cu Mama Pământ: noi eram cei de care aveau nevoie! Şi de fiecare dată era la fel: nu avea importanţă ce anume spuneam, Mama Pământ vorbea pentru noi. Am trecut toate acele teste şi am început să facem corecţiile necesare.
Am mers şi în Noua Zeelandă, şi există un material video foarte bun, filmat acolo, pe care îl vom prezenta în curând, pentru a vedea şi voi cum se desfăşoară în realitate astfel de lucruri.
Apoi, am scris o carte, Şarpele de lumină, care descrie interacţiunea mea şi a oamenilor cu care lucrez cu aproape 1.000 de triburi indigene din America de Nord şi de Sud. Este vorba cam despre aceleaşi energii ale timpului despre care vorbesc mayaşii, cu precesiunea echinocţiilor din ultimii 13.000-6.000 de ani. Şarpele de lumină vorbeşte despre energia Kundalini a Pământului, care se deplasează din munţii vestici ai Tibetului, până în munţii din nordul Chile-ului. Acesta a fost un eveniment istoric extraordinar, pe care aproape nimeni de pe Pământ nu îl cunoştea. Iar energia Kundalini a Pământului vine din centrul Pământului, căutându-şi locul; ea seamănă foarte mult cu un şarpe şi, de aceea, se numeşte „Şarpele de lumină”. Ea se mişcă peste tot în lume, în fiecare zonă de pe Pământ, apoi, îşi găseşte un loc şi se se încolăceşte în interiorul Pământului, rămânând acolo pentru următorii 13.000 de ani.
Iar această energie este Kundalini; ea îi trezeşte pe oamenii din zona respectivă, care devin învăţători ai lumii, aşa cum s-a întâmplat în ultimii mii de ani, când ea s-a aşezat în India şi Tibet.
Iar acum, Kundalini s-a mutat în Anzi, iar aceste energii vor trezi sufletele chilienilor, argentinienilor, peruvienilor, şi al celor care trăiesc în ţări precum Columbia, Brazilia sau Ecuador.
Dar această energie s-a deplasat şi prin munţii vestici, deasupra oceanului din zona polineziană, în insulele estice ale Moreei, până departe, în Noua Zeelandă. Şi a avut loc o nouă trezire, manifestându-se o energie spirituală absolut nouă, pe care lumea nu a cunoscut-o niciodată. Iar această energie s-a deplasat în Chile, în anul 2002. În 2003, sau la sfârşitul lui 2002, m-am dus în Chile, în munţii chilieni, pentru a experimenta direct această energie. Dar, nu am putut simţi nimic. Eram foarte confuz şi nu înţelegeam de ce nu simţeam absolut nimic. M-am întors acasă şi am aşteptat un an, un an şi jumătate, apoi, m-am reîntors acolo. Şi, din nou, nu am simţit nimic. Şi nu înţelegeam, fiindcă ştiam că energia era acolo.
Erau 112 triburi, care stăteau în cerc, aşteptând sosirea energiei. Dar, nu se întâmpla nimic, iar eu nu mai înţelegeam nimic.
Apoi, am primit o invitaţie de la Rapanui, un trib care trăieşte în Insula Estică a Chile-ului. Ei doreau să mergem cu ei, pentru a participa la o ceremonie. A urmat o altă invitaţie, de la regina Insulelor polineziene, care era cea mai importantă femeie din Polinezia. Ea ne-a invitat în insula Moreea, care este Polul Sud al acestei reţele. Reţeaua conştiinţei avea o cale de acces prin Moreea.
Polul Nord şi Polul Sud ale reţelei sunt puncte foarte importante. Polul Nord este exact în zona Marii Piramide, la o dislanţă de 1,5 mile, distanţă insignifiantă comparativ cu imensa suprafaţă a Pământului. Apoi, străbate Pământul şi nu iese direct prin ocean, cum s-ar părea, ci există o uşoară curbură, şi, de aceea, ea iese printr-o insulă, numită Moreea. Acolo se află Polul Sud al reţelei, şi tocmai acolo ne invitase regina polineziană. Aşa am început o nouă călătorie.
După cum fusesem instruiţi, trebuia să aducem în acel loc oameni din întreaga lume, care urmau să o reprezinte. Nu-mi aduc aminte exact câte ţări au fost reprezentate, cred că vreo 16-17; erau vreo 50-55 de oameni, de pretutindeni.
Şi ne-am întâlnit cu toţii în partea de Est a insulei, în scopul de a face un fel de geomanţie asupra Pământului. Şi am fost întâmpinaţi de oamenii din tribul Rapanui, care, înainte de a discuta cu noi sau a începe să facă ceva, ne-au spus că urma să participăm la o iniţiere, la o ceremonie care urma să conecteze mai strâns inimile noastre, pentru a putea lucra împreună.
Aceasta era o străveche ceremonie, în care îţi scoteai hainele şi ţi se desenau diferite semne pe corp; apoi, ei începeau ceremonia cu fiecare dintre cei de acolo, iar noi am început să interacţionăm în cadrul ceremoniei. După aceea, am mâncat împreună cu ei şi ne-am conectat, astfel încât să putem continua procesul iniţiatic.
Am petrecut un timp acolo, obişnuindu-ne cu energiile şi cunoscându-i mai bine pe oameni, ascultându-i pe Rapanuii cum ne spuneau ceea ce nu spuseseră nimănui de sute de ani, despre oraşele lor subterane şi despre tunelurile lor. Astfel, am aflat de ce ne aflam acolo: trebuia să facem o corecţie. Am înţeles abia când am început să facem ceremonia de corecţie.
Ei ne-au dus în zona împădurită, spunându-ne că acolo trebuia să aibă loc ceremonia şi, după ce am făcut tot ce ne-au cerut să facem, ghidul mi-a explicat scopul acestei ceremonii, care era legat de populaţia Rapanui.
Într-un anume timp, Rapanuii îşi distruseseră toţi copacii, rămăseseră fără hrană şi au început să se mănânce între ei, devenind canibali. Iar canibalismul pe care l-au practicat pe acea insulă s-a răspândit în toate insulele polineziene.
Legat de canibalism, ceea ce trebuia să corectăm era iertarea. Prin acea ceremonie, ei trebuiau să fie iertaţi şi trebuiau să se ierte pe ei înşişi, deci să se corecteze geometria reţelei de deasupra insulei în care ne aflam, astfel încât fluxul energetic să înceapă să se mişte cu adevărat prin acea zonă.
Atunci când Rapanuii m-au dus la acea ceremonie, făcând tot ritualul, cu hainele, aşezarea de cristale şi toate aranjamentele premergătoare procesului ceremonial, abia atunci am înţeles pe deplin rostul acelei ceremonii.
Şi este important să înţelegeţi acest lucru: Kundalini Pământului nu funcţiona din cauza acestei distorsiuni, care era exact deasupra reţelei de deasupra insulei. Fusesem trimişi acolo de către Maeştrii Înălţaţi, care nu vroiau ca energia Kundalini să înceapă să funcţioneze, până ce reţeaua conştiinţei nu se năştea. Ei trebuiau să lucreze împreună, astfel încât să pună Kundalini la locul ei; dar, acolo exista o fisură, şi a durat 6 ani până când reţeaua putea fi desăvârşită. Atunci a devenit clar de ce ne aflam acolo şi de ce făceam acel lucru.
Şi am început ceremonia, o ceremonie cum nu mai văzusem nicicând, iar Rapanuii au spus că nu mai făcuseră o astfel de procesiune de cel puţin 13.000 de ani. E povestea lor şi nu ştiu de ce au spus acest lucru.
Ceremonia a început să se desfăşoare cu grupul nostru şi cu Rapanuii, în acel loc. Apoi, ceea ce s-a făcut a generat iertarea canibalismului, într-un loc în care energia s-a autocorectat, reţeaua s-a format perfect în jurul Pământului, pentru întâia oară, şi am simţit această desăvârşire, am simţit în inima mea că acest lucru chiar s-a întâmplat. Când ceremonia se apropia de sfârşit, s-a întâmplat ceva incredibil, ceva ce nu mai văzusem niciodată. Din cer, a coborât o energie spiralată de lumină aurie, care provenea din reţeaua unitară, care a coborât ca o tornadă, o tornadă blândă, care s-a învârtit de jur împrejur, deasupra locului de pe Pământ în care ne aflam.
Fiecare dintre noi a trăit experienţa în felul său. Am petrecut mult timp discutând despre ceea ce se întâmplase. Eu am trăit un sentiment uimitor. Aveam senzaţia că mă aflam în prezenţa lui Dumnezeu, oricum, a unei conştiinţe extraordinar de înalte. Era relaxant; fiecare celulă din corpul meu era relaxată. Iar acea lumină se rotea în jurul nostru, şi puteai privi prin acel tunel care ducea sus, în cer.
A durat cam zece minute, apoi, spirala de lumină s-a retras, întorcându-se în cer.
După încheierea ceremoniei, am vorbit cu Rapanuii şi i-am întrebat dacă mai văzuseră aşa ceva. Iar ei au spus că nu, că nu ştiau ce era acel fenomen. Acum înţeleg mai bine, dar atunci nu am înţeles. Nu exista nicio referire la aşa ceva în nicio carte de spiritualitate şi niciunul dintre cei pe care i-am cunoscut vreodată, niciunul dintre Maeştrii mei nu-mi vorbise despre aşa ceva.
Ghizii noştri ne-au spus că trebuie să ne grăbim, că trebuia să fugim. Trebuia să ne facem bagajele şi să zburăm cu avionul în Tahiti, cât mai repede, pentru a asista la naşterea reţelei. Era ca un copil căruia îi ieşise capul şi urma să se nască într-un minut.
Deci, trebuia să fim gata cât mai repede. Nu era vorba despre noi, ci despre copilul care urma să se nască. Şi chiar a trebuit să ne mişcăm foarte repede, ceea ce am şi făcut. Am împachetat totul şi, în dimineaţa următoare, foarte devreme, am zburat în Tahiti; apoi, ne-am îmbarcat pe un vapor, îndreptându-ne către Moreea, care era Polul Sud al acestei reţele, pentru a participa la naşterea unei conştiinţe absolut noi pe Pământ, ceva nemai întâlnit pe Pământ în mod nenatural. Eu şi toţi ceilalţi eram extrem de emoţionaţi. Iar acum, urma să participăm la o altă ceremonie, pe care noi o consideram cea mai sacră ceremonie care s-a petrecut vreodată pe Pământ.
Tahiti este un loc aproape ireal de frumos, cu munţi care ating cerul, este un loc incredibil. Noi veneam din insulele estice, care au un peisaj foarte arid, cu care oamenii locului erau obişnuiţi. Dar, acum, în acel port din Tahiti, eram fascinaţi de unul dintre cele mai frumoase peisaje pe care le văzusem în viaţa mea. Eram atât de entuziasmaţi, încât am început să batem din palme, să aplaudăm frumuseţea pură a acelui loc.
Acolo, am fost întâmpinaţi de nişte reprezentanţi ai Reginei din Moreea, iar două zile mai târziu, am fost duşi în faţa ei; desigur, nu întregul grup de 54 de oameni, ci doar eu şi o femeie, pe nume Ruth. Ruth este o nativă maui, din Noua Zeelandă şi ea cunoştea limba lor şi mi s-a părut persoana potrivită să mă însoţească acolo. Regina era o femeie uriaşă, cu o inimă foarte mare, plină de iubire pură. Ea stătea cu spatele când am ajuns acolo, în scopul de a asista la naşterea acelei noi conştiinţe pe Pământ şi pentru a participa la ceremonia consacrată acestui eveniment.
Alături de Regină se afla asistenta ei. Ne-a primit cu braţele deschise, ne-a îmbrăţişat şi am început să discutăm. M-a întrebat unde doresc să organizez ceremonia. Fără să mă gândesc prea mult, i-am spus că aş vrea ca ceremonia să se desfăşoare în centrul insulei. Am spus acest lucru, fiindcă ma fusesem acolo în anul 1985, şi am făcut ceremonii cu acelaşi trib, ai cărui membri mă duseseră în centrul insulei şi acolo a avut loc acea ceremonie. Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre acea ceremonie, puteţi citi în cartea mea, Şarpele de lumină.
Regina m-a privit şi mi-a spus că nu mă poate duce acolo. Am întrebat-o de ce, iar ea mi-a răspuns că are autoritate peste tot, cu exepţia acelei zone şi nu poate cere permisiunea de a merge acolo.
Atunci, aistenta ei a sărit în sus şi i-a spus: „Tu nu înţelegi! Este cea mai importantă ceremonie desfăşurată vreodată pe Pământ; doar dă-i permisiunea, şi vom aranja lucrurile după aceea”.
Regina a refuzat să facă acest lucru şi cearta dintre ele a continuat, pe un ton puţin agresiv. Apoi, au început să ţipe una la alta. Atunci, Ruth s-a apropiat de Regină, a înconjurat-o cu braţele şi i-a vorbit în limba lor, încercând să o liniştească. Dar nu a reuşit să facă nimic. Era regină şi nu vroia să facă nimic incorect.
Am plecat fără a obţine permisiunea de a face ceremonia în acel loc. M-am întors la hotel intrigat: Doamne, 13.000 de ani, milioane de oameni, o grămadă de bani cheltuiţi, 83.000 de construcţii ridicate peste tot în lume, ne apropiam de ultimele momente ale înfăptuirii acelei minuni, iar două femei s-au certat, şi părea că acea minune nu avea să se mai întâmple. Nu-mi venea să cred, deşi, cam aşa păreau să stea lucrurile. Eram într-un impas. Am mai stat acolo vreo 3-4 zile, aşteptând ca ceva să se întâmple.
Apoi, parcă din neant, am primit o invitaţie de la Regele Polineziei. Numele său era Papa Mataru, şi avea vreo 80 de ani. El ne-a chemat să stăm de vorbă; şi a fost extraordinar, pentru că era posibil să se întâmple ceva care să ne permită să continuăm demersul nostru. Deoarece, fără permisiune acest lucru era imposibil. Era absolut necesar ca polinezienii să colaboreze cu noi, să facem ceremonia împreună. Era nevoie ca întreaga lume să fie alături de ei, iar noi reprezentam lumea.
Regele ne-a cerut o întrevedere. Era după-amiază, şi am luat-o din nou pe Ruth cu mine, fiindcă vorbea limba polineziană şi le înţelegea mentalitatea.
Am condus până la adresa respectivă, unde era reşedinţa regală, şi am mers în spatele grădinii, unde se afla Papa Mataru, aşezat pe un scaun vechi, din plastic, înconjurat de familia sa: soţia, copiii şi nepoţii, care aşteptau cu toţii venirea noastră.
Aveau niste scaune pregatite pentru Ruth si pentru mine. Noi am intrat si ne-am plecat capul cu mare respect in fata lui, onorandu-l pentru cine era. El ne-a rugat sa ne asezam. Noi am inceput sa ne prezentam si in timp ce faceam asta mi-am dat seama ca isi mijea ochii incercand sa ne vada si am inteles ca nu vedea prea bine. Nici nu putea sa mearga prea bine pentru ca se vedea ca avea picioarele umflate si langa scaun avea un baston cu ajutorul caruia se putea misca. Asa ca a facut o pauza si apoi a spus: „Apropie-te. Vreau sa te vad.”
Eram asezat cam la 3 metri si jumatate distanta de el asa ca mi-am mutat scaunul la jumatatea distantei dintre noi. M-am asezat si l-am privit. Inca isi mijea ochii si mi-a spus :”Nu e bine. Vino mult mai aproape. Nu te pot vedea.” Asa ca l-am ascultat si mi-am mutat scaunul foarte aproape. Eram acum foarte aproape de fata lui. L-am privit si l-am intrebat daca acum ma vedea. Si mi-a raspuns : „Da. Acum pot vedea”. Si a tacut. Am stat acolo in tacere asteptand sa faca urmatoarea miscare. M-a privit timp de doua –trei minute si deodata intreaga lui fata s-a luminat, a zambit si mi-a spus, citez: „Ah, imi aduc aminte de tine. Tu esti din stele!” si a arat spre ceruri. A spus: „Am asteptat toata viata sa te cunosc. Poti avea orice doresti.” Si atunci, imediat, pentru ca sa nu pierd ocazia, i-am spus ca am vrea sa mergem in mijlocul insulei si sa tinem acolo o ceremonie. Mi-a raspuns :”Sigur. Poti merge in centrul insulei. Voi aranja totul. Dar eu sunt un om batran, nu pot merge prea bine, nu pot merge pana in mijlocul insulei si imi doresc foarte mult sa particip la aceasta ceremonie. Simt ca trebuie sa fiu si eu acolo. Nu ai vrea mai bine sa o faci aici?”
Ei bine, e ceva ce nu am spus pana acum. Cu o noapte inainte avusesem un vis. Daca va puteti imagina reteaua din jurul Pamantului, aceasta are un camp magnetic toroidal care inconjoara planeta, el iese pe la Polul Sud si intra pe la Polul Nord, iese prin Moreea si intra prin Egipt. Daca va ganditi, este ca un tub mare, ca un vortex gol pe dinauntru, si eu voiam sa fiu in centrul insulei. Dar in vis am inteles ca acest centru al insulei nu conta, pentru ca interiorul tubului in care trebuia sa ne aflam era mai mare decat insula. Asa ca puteam fi oriunde pe insula, chiar nu conta. Si ce s-a intaplat in visul meu dupa asta, a fost ca mi s-a aratat unde urma sa aiba loc ceremonia.
Era un loc foarte special, ne aflam intr-un golf, acolo unde golful se curba si puteai vedea pamantul pe partea cealalta. Era o plaja mare, plina de nisip si mai era si un rau interior care se varsa in apele golfului. Era ca un fel de zid intr-una din parti, un zid natural. Si am putut vedea toate aceste detalii. Asa ca a doua zi, in timp ce mergeam cu masina impreuna cu Ruth, pe drum spre Papa Mataru am stat de vorba si am inceput sa ii povestesc visul meu si nu am apucat sa termin ca mi-a spus : „Si eu am avut acelasi vis!” Si a terminat ea visul spunandu-mi exact aceleasi lucruri pe care le visasem si eu. Vazuse exact aceeasi plaja. Si mi-am spus: „Uau! Insemna ca asta trebuie sa facem!”
Asa ca atunci cand Papa Mataru a spus: „Nu pot merge in centrul insulei, te rog mult sa o faci aici, acasa la mine, astfel incat sa pot fi impreuna cu tine”; noi eram de fapt pe plaja dar nu puteam vedea plaja din cauza copacilor si eu si Ruth am sarit in sus si am alergat printre copaci, am iesit amandoi pe plaja si am spus : „Doamne! Asta e locul!” Si nu exista nicio indoiala pentru niciunul dintre noi, era exact ceea ce vazusem in visele noastre. Stiam ca acolo trebuia sa tinem ceremonia. Asa ca ne-am intors la Papa si i-am spus : „Da, da, da. Aici o vom face.” Si el s-a bucurat foarte mult si a spus: „Voi fi acolo. Ce bine!” Si urmatoarea noastra intrebare a fost : „Ei bine, tu esti Regele. Cand sa aiba loc ceremonia?” Pentru ca noi nu stiam. Si el a spus: „Maine dimineata, la rasaritul soarelui.”Si astfel a fost stabilit pentru prima data.
Noi am plecat sa le spunem celorlalti tot ceea ce se intamplase in ziua respectiva. Cand m-am intors la tabara cineva mi-a dat o scrisoare din Australia. Ii stiam pe expeditori dar nu mai vorbisem cu ei de multi ani. Ei stiau unde sunt si imi trimisesera scrisoarea aici. Asa ca am deschis scrisoarea si in ea eram informat ca in ziua urmatoare Pamantul, Soarele si Luna se vor alinia si ca va fi o eclipsa de Luna. Toate astea aveau sa se intample exact in ziua in care urma sa aiba loc ceremonia si umbra Lunii avea sa se astearna exact peste insula Marea. Si mi-am zis ca este uimitor, pentru ca nu planuisem asta, chiar nu verificasem in ceruri din acest punct de vedere.
Asa ca acum , stiind toate acestea si stiind ca plaja a fost aleasa cum a fost aleasa am fost foarte sigur in inima mea ca faceam exact ceea ce trebuia sa facem.
In dimineata urmatoare, la rasarit, ne-am inghesuit cu totii in autobuz, ne-am strecurat prin curtea lui Papa Mataru si ne-am adunat pe plaja sa ne pregatim pentru ceremonie. Si exact in clipa aia mi-am dat seama ca nu aveam absolut nicio idee despre ce urma sa fac. Nu stiam. Am fost atat de prins in gasirea locului potrivit si cu gestioanrea diferitelor energii care erau acolo incat nu mi-a dat prin cap nici macar o secunda pana cu 5 minute inainte de ceremonie ca nu stiam ce sa fac.
Am cazut cu fata in nisp ca sa pot sa fiu singur si am cerut calauzire interioara. Toata scoala mea a fost facuta cu indieni indigeni, in felul in care ei vad lucrurile si acum aveam de-a face cu ceva diferit. Era o ceremonie foarte interesanta pe care nu o mai vazusem inainte, dar trebuia sa continui cu ceea ce mi se spunea sa fac. Asa ca le-am spus tuturor sa se duca si sa aduca ceva din apa, ceva din pamant si ceva din aer. Trei obiecte.
Toti s-au dus sa caute si o jumatate de ora mai tarziu s-au intors cu ceea ce aveau de adus si am asezat toate obiectele in ordinea succesiva apa, pamant, aer, apa, pamant, aer... in forma pe care o stiam de la indieni si anume Roata medicinii. Este un cerc cu un patrat la mijloc care indica cele patru puncte cardinale.
Ceremonia a inceput sa se desfasoare in moduri pe care nu le mai intalnisem pana atunci. Era ceva asemanator apei sau unor valuri care se succedau, unul mai puternic decat celalalt pentru ca apoi sa se linisteasca. Energia se misca exact sub aceasta forma. Papa Mataru statea la marginea cercului in scaunul lui de plastic, pentru ca nu putea sta asezat pa pamant si privea toate acestea.
Si in cele din urma ceremonia s-a incheiat si semnificatia ei era ca Mama Pamant dadea nastere chiar in acel moment constiintei unei noi retele care tocmai se pregatea sa iasa. Sunt anumite lucruri pe care trebuie sa le intelegem, sunt mai multe de spus, dar atunci, in acel moment, tocmai incepea nasterea.
Dupa ce s-a incheiat ceremonia, Papa Mataru m-a chemat la scaunul lui. M-am dus la el si l-am intrebat ce dorea. M-a tras foarte aproape de el, astfel incat nimeni sa nu ne poata auzi si mi-a spus: „De unde ai stiut cum sa faci ceremonia asta? Ceremonia a fost foarte exacta si noi am tinut-o in secret timp de mii de ani. Cum de ai stiut-o?” Nu i-am putut raspunde. Tot ce am putut face a fost sa il strang in brate. Si pentru prima data i-am putut simti inima. Si am inteles atunci de ce era regele polinezienilor. Vreau sa spun ca omul asta avea o inima cat Pamantul. Era incredibil de sensibil la toata viata de pretutindeni. Si am inteles atat de multe in clipa aceea.
Dupa asta am plecat. Lucrarea noastra era infaptuita. Incheiasem ceea ce aveam de facut pe insula si ne-am intors pregatindu-ne de intoarcere. O zi sau doua mai tarziu ne-am intors cu totii in diferitele tari din intreaga lume, in locurile diferite de unde venisem. Si eu m-am intors aici, in Sedona, in Arizona.
In dimineata urmatoare, una dintre participante, Carolina, care mai ramasese pe insula, s-a trezit foarte devreme si a facut o fotografie, o fotografie imposibila. Era o fotografie facuta de la aprox. 9 metri si in ea se vedea roata medicinii pe pamant si deasupra ei, plutind in aer, o stea de lumina, foarte stralucitoare, in cinci colturi. Aparatul a putut sa o surprinda foarte usor. Arata mai degraba ca o stea de mare cu cinci colturi. Colturile erau rotunjite. S-au mai facut fotografii si trei saptamani mai tarziu. Oamenii apucasera sa treaca pe acolo, trecusera si valurile pe deasupra, se vedeau obiectele imprastiate peste tot, dar steaua inca plutea in aer... Trei sapatamani mai tarziu, ceea ce este uimitor. Si apoi am primit un telefon de la Papa Mataru.
Moreea este o insula de forma unei inimi. In jurul ei este un recif de corali in forma de inima. Acolo este o apa dintre cele mai curate si mai frumoase din lume. Si era plina de pesti. Arata ca un acvariu natural. Cand am fost acolo in 1985 stateam cate 6 ore pe zi in acest „acvariu”, intotand oprintre pesti. Inotam de-a dreptul printre ei. Cand am fost de data aceasta mi-am luat doi dintre copii cu mine si asteptam cu nerabdare sa ii bag in apa si sa le arat toti pestii. Le-am spus ca este de necrezut. Ne-am pus labele si mastile si am sarit in apa. Nici urma de pesti. Erau doi trei la 10 m departare unii de ceilalti. Disparusera. Dupa spusele lui Papa Mataru in urma cu 15 ani toti pestii murisera.
Ei bine, in dimineata urmatoare ceremoniei, dupa cum ne-a spus Papa Mataru la telefon, pentru prima data in 15 ani, intregul golf in care fusesem s-a umplut cu pesti tropicali. Si pentru el acesta era un semn din parte Mamei Pamant ca tot ceea ce facusem cu o zi inainte fusese corect, era adevarat si se intamplase cu adevarat. Asa ca am fost entuziasmat sa aud, sa vad si sa stiu asta.
Asa ca atunci cand m-am intors in Sedona, la aceste stanci rosii, m-am gandit ca totul se incheiase . Dar, in meditatiile mele atat cu ghizii interiori cat si cu Mama Pamant, mi-am dat seama in mod clar ca mai era de lucru. Nu intelegeam exact despre ce era vorba dar avea de-a face cu timpul, cu durata. Nasterea la oameni consta in aprox. noua luni pana cand copilul creste suficient de mult pentru a putea iesi in lume, pentru a se naste. Si cand acest lucru se intampla, nasterea propriuzisa poate dura oricat. De la o jumatate de ora, la o ora sau mai mult.
La nasterea acestei retele a constiintei lucrurile s-au petrecut similar modului in care se naste viata. Numai ca a durat 13000 de ani in loc de noua luni, e o mare diferenta in timp. Si in loc de o ora pentru ca nasterea sa aiba loc este vorba despre un ciclu lunar, este vorba de 27 de zile si ceva de la declansarea nasterii si pana cand copilul iese cu totul. Asa ca mi s-a spus ca mai aveam de facut o ceremonie aici. Si am facut-o nu foarte departe de locul in care stam acum. Ce a fost foarte interesant la aceasta noua ceremonie si ce m-a uimit foarte mult a fost ca am facut ceremonia, si tocmai cand o incheiam Soarele, Pamantul si Luna s-au aliniat din nou, si a avut loc o alta eclipsa de Luna chiar deasupra Sedonei, chiar deasupra locului in care ma aflam. Nimeni nu planificase asa ceva. Am ramas mut pentru multa vreme.
Dar asta nu are nimic de a face cu fiintele umane, este ceva la nivel planetar. Aici este vorba despre planete si despre sori si stele. Este ceva la un nivel mult mai inalt decat al oricaruia dintre noi. Si s-a intamplat intr-un mod foarte exact. Asa ca, dupa ce s-a facut respectiva ceremonie, lucrarea a fost incheiata. Mai am doar un amanunt despre care vreau sa va vorbesc si atunci veti intelege cat de mare importanta au toate acestea pentru voi ca si pentru toata lumea pe care o cunoasteti si pentru toata lumea de pe aceasta palneta.
_____________________________

Ultimul lucru pe care doresc sa vi-l spun are de-a face cu Constiinta Melchizedec. Ceea ce stim este ca atunci cand o retea sau o planeta trece prin acest gen de experienta, prin care reteaua se naste, inainte de nasterea propriuzisa totul poate fi pierdut. Si daca acest lucru se intampla, rasa care se afla pe planeta respectiva trebuie sa inceapa totul de la capat. Trebuie sa inceapa de la inceput si sa ia totul de la capat. Si nu este un lucru bun. Poate dura sute si sute de mii de ani pana cand se revine la acel moment anume.
Dar mai stim si ca atunci cand o retea se naste, cand capata viata, cand se conecteaza la Pamant si devine functionala nu a existat niciun incident in toata viata de oriunde, de la inceputul Creatiei si pana acum care sa o opreasca din drum.
Asa ca atunci cand vedem ca acest lucru se intampla, asa cum s-a intamplat in februarie 2008, stim ca noi ca rasa umana am reusit. Stim ca putem trece mai departe, la nivelul urmator al constiintei. Nu mai este vorba de „poate”, stim cu siguranta! Asa ca acesta este un moment extraordinar in viata pe care sa il sarabatorim, doar ca majoritatea oamenilor nu il inteleg inca. Pentru ca timpul cosmic este atat de lent, din februarie 2008 pana acum, inseamna ca acest copil nu are doi ani, are cam un minut de viata. Este nou nout.
Asadar, ceea ce urmeaza sa se desfasoare in viitor, se va intampla foarte curand. Probabil, conform maiasilor si tuturor celorlalte triburi, se va petrece intre acum si cel tarziu 2015. Nimeni nu stie cand. Nu cred ca stie chiar nimeni. Oricine ar fi ei. Pentru ca numai Mama Pamant stie cand se va intampla.

Dar am reusit! Asa ca pentru voi cei care urmariti acest mesaj, intelegeti ca VOI ATI REUSIT. VOI VETI TRECE LA UN ALT NIVEL AL CONSTIINTEI AFLAT DINCOLO DE ORICE ATI PUTUT VISA PANA ACUM. SE VA INTAMPLA!
Si vreau sa va multumesc, va multumesc pentru ca ati avut incredere in voi insiva, ati crezut in voi insiva si ati avut curajul de a va continua lucrarea spirituala in orice conditii. Stiu ca familia voastra a incercat sa va opreasca pentru ca nu avea niciun rost pentru ei, intr-o lume „normala”. Dar, va multumesc foarte mult pentru tot ceea ce ati facut in viata voastra pentru a aduce asta la realitate. Noi toti vom fi impreuna foarte curand pe un alt nivel al existentei si atunci ne vom intalni altfel. Asa ca va multumesc de la inima la inima. Va multumesc pentru vietile voastre si pentru tot ceea ce ati facut in viata voastra !