Citind cartea Romania, inima oculta a Terrei, o dulce relaxare m-a cuprins si o forta de mare vibratie m-a inconjurat; am asteptat sa se defineasca; o simteam cum ma inlantuie dar nu realizam unde sunt; treptat am simtit ca sunt in interiorul a ceva mare si ca vad prin ochii sai, apoi m-am simtit pe capul Sfinxului din Bucegi.
Am asteptat; m-am intins pe el cat sunt de lunga si am simtit ca alunec in interiorul sau.
L-am rugat sa ma ghideze; am ajuns intr-o incapere goala in care vedeam podeaua de piatra si distingeam vag peretii.
- Ce fac acum?
- Cauta ochiul de lumina si lasa-te condusa de el.
Ochii mei cautau ochiul de lumina pe peretii camerei; l-am zarit si am pornit spre el, mi-am dat drumul efectiv in acea lumina si, ca pe un topogan, am alunecat in urmatoarea incapere deosebit de luminoasa.
- Ce fac acum ? Raspunsul a venit inainte de a termina eu intrebarea :
- Cauta cristalul. Pe un perete am gasit un cristal mare, galben transparent, o lacrima mare cu varful in sus ; simteam ca este al meu.
L-am luat in brate, i-am spus vorbe de alint si am simtit nevoia de a mi-l pune pe cap.
- E cunoastere, mi-a grait Sfinxul, lasa-l sa patrunda in fiinta ta.
Prin chakra coroanei a patruns in tot trupul.
- Mai cauta, m-a indrumat Sfinxul.
A! iata inca unul, este roz si instantaneu a plecat spre ochii mei.
- Este iubire; peste tot unde privesti, iubirea sa radieze din ochii tai.
Si inca unul, este albastru - mainile l-au prins si l-au lipit pe piept.
- Este protectia ta! O flacara s-a desprins din el si m-a infasurat.
Drumul l-am facut in sens invers, am iesit prin capul sau si m-am asezat in fata sa la oarecare distanta privindu-ne cu iubire unul pe celalalt si multumindu-i.
Eram intr-o stare de pace si de bine; incorporam darurile, devenind una cu ele …. dar ceva continua ... mi-am golit mintea pt a face loc urmatoarei energii sa patrunda.
In toata maretia luminii lui, inalt cat cerul, era energia Zeului si Parintelui nostru ….. Zamolxis.
M-am ridicat si m-am inclinat in fata sa: lumina alb-aurie, patrundea intens pana in corpul fizic: era o energie de bucurie a revederii; energia m-a atras catre el si apropiindu-ma, am observat pe pieptul sau un mare disc solar; mainile s-au intins catre disc, l-au prins; lantul de sustinere de la gat s-a desprins si involuntar l-am atasat la gatul meu; fluidul luminii continua sa curga; treptat a scazut in intensitate si s-a indepartat.
Vibratia si emotia erau puternice, m-au facut sa ma ridic in picioare sa multumesc Marelui Zeu Zamolxis, Sfinxului si ghizilor mei de Lumina pt onoarea si darurile primite.
Dar nu se terminase: a venit invitatia de a merge la Piramida din Retezat: este placata in alb. Mi s-a aratat o mica intrare si am patruns intr-o sala unde Zamolxe era insotit cred ca de 12 entitati de lumina; am facut salutul Soarelui – invatat de la Melfior Ra – iar ei mi-au raspuns prin fluxuri de lumina izvorate din Anahata. Lumina lor ma invaluia si cand durerea din Anahata mea s-a intensificat am inteles sa fac si eu la fel ca ei. Acest lucru a trebuit sa-l fac de mai multe ori si, cand din pieptul meu a izbucnit un flux bine diferentiat catre toti, au fost multumiti si am parasit Piramida imbracata intr-o culoare violet.
Iubire si lumina
Mihaela
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu