Legea lui Unu - Enunturile Universale

Legea lui Unu, ca si sistem initiatic si credinta, detine in structura sa o forma exoterica si una esoterica. Forma exoterica a ajuns sa fie folosita in perioadele de dupa disparitia Atlantidei, cand initiatii Legii au ajuns sa fie foarte putini. Acestia doreau sa exprime invatatura lor si altora insa cum celelalte popoare nu erau indeajuns de dezvoltate spiritual pentru a putea aplica in totalitate Legea, invatatii Atlantidei au dezvoltat o forma pentru oamenii de rand, o forma mai usor de inteles, care treptat sa-i duca (pe putini, dupa cum au aratat vremurile) pe ceilalti spre cunoasterea esoterica, forma avansata si profunda a Legii lui Unu, destinata eliberarii de viata fizica si expandarea constiintei dincolo de viata planetara de aici.

Printre cele mai importante enuntari din Legea lui Unu, care trebuie intelese de fiecare om ce doreste sa o urmeze sub o forma sau alta, sunt cele 10 Enunturi Universale; din ele, ulterior, au derivat cele 7 Principii Hermetice ale lui Thoth. Cele 10 Enunturi reprezinta legile de baza prin care constiinta umana poate sa inteleaga structura Universului si felul in care Acesta se manifesta, constituind totodata partea de inceput a cursurilor bazale de Ergoexie, stiinta celesta care studiaza manifestarile Substantei Universale si interactiunile dintre ele.

Inainte sa prezentam Enunturile, mentionam ca multe din informatiile Legii lui Unu se regasesc in alte forme in diferite culturi, religii sau sisteme initiatice ale lumii prezente, insa forma lor originala si completa este necesara pentru a putea fi inteles mesajul initial al Legii si al Maestrilor acesteia, fiinte care au adus aceste cunostinte pe Pamant in trecut, si continua sa o aduca si in prezent in mod direct sau prin mesagerii lor. Prin afirmatiile de fata, insa, nu facem vreo afirmatie despre cel ce publica acest articol.

Incepem prin a prezenta primele trei Enunturi.

1. Unul este; A Fi este aspatial, atemporal, existent prin Sine insusi.
Primul Enunt face referire la natura lui Unu, numindu-l si "A Fi", insasi existenta a tot si toate. Este atrasa atentia aici asupra unui aspect din unele religii pamantesti care-l caracterizeaza pe Divin drept omniprezent si etern; acest lucru este insa eronat inteles de multe ori in prezent, deoarece omniprezenta presupune ca Divinul sa fie prezent in ceva, supus insa si timpului, pe care-l ocupa in intregime ("etern"). Ori Unul este TOT. El nu ocupa ceva, ci El este "ceva", tot ce exista si nu exista, si este atemporal, aspatial astfel, dincolo de limitele existentei umane si ale oricarui regn spiritual din Univers, dincolo de constiinta si manifestare. Primul Enunt mai poate fi formulat astfel: Exista Unul. Prin aceasta afirmatie, nu se vorbeste nimic despre ce nu exista, excluzandu-se astfel dualitatea care apare, iminent, in exprimare, despre ceea ce nu apartine existentei lui Unu. Cuvintele sunt neputincioase in a exprima acest Adevar intru esenta Sa.

2. Unul variaza; ceea ce Este se schimba intru continua Creatie.
Acest al Doilea Enunt este preceptul de la care apare si Enuntul Vibratiei, ulterior. Insa, mai mult decat Vibratia, Unul este in permanenta Schimbare si, deci, Miscare. In plan pamantesc, acest lucru poate fi inteles prin faptul ca nimic nu va ramane la fel vreodata, nici o forma a Creatiei. Toate se vor schimba, toate vor veni si vor trece, mai devreme sau mai tarziu. Oamenii tind, in nestire, spre a pastra multe lucruri asa cum doresc ei sa fie, si sufera cand, atasati fiind de ele, acestea isi schimba forma, se transforma, dispar din viata lor in felul cum erau pana atunci. Si aici apare ignoranta umana care nu doreste sa cunoasca si sa accepte ca totul se schimba, in permanenta, ca si Lege de baza a Universului. Astfel, Creatia inseamna transformare. Tot ce a fost Creat, Creat ramane, iar Existenta este o continua transformare a ceea ce a fost Creat si, deci, care exista. Asa se leaga al Doilea Enunt de Primul.

3. Unul este continuu; ceea ce Este nu are sfarsit sau inceput, in nici un fel ce poate fi conceput de ceea ce este Creat.
Dincolo de timp si spatiu, dincolo de toate notiunile si partile de Creatie pe care noi le putem percepe vreodata, Unul este continuu, fara inceput sau sfarsit in vreun fel, pentru ca nu se supune timpului si spatiului sub nici o forma. "Inceput" si "sfarsit" sunt notiuni nascute din Creatie, nu din Creator, iar ele nu exista pentru Creator decat prin propria Lui Creatie. Trebuie inteles faptul ca tot ceea ce poate Omul sa fie nu va atinge niciodata maretia Creatorului, asa cum nici o fiinta, nici un spirit Creat nu va atinge asta. Cand se atinge, totusi, asta, Creatia nu mai este Creatie, ci Creator. Astfel de lucruri sunt dificil de inteles de catre o constiinta care inca e prinsa in planul vietii fizice, insa trebuie sa constituie subiectul de studiu al fiecaruia care urmeaza Legea lui Unu in vreun fel. Omului ii este necesar sa inteleaga faptul ca Unul este, dincolo de tot si de toate, nemarginit si de neinteles in totalitate. In afara de Enunturile Universale si alte astfel de lucruri, Formele Create sunt infinite pentru constiinta umana, si nu se poate vorbi despre Ele ca si Intreg cu adevarat pentru ca nu pot fi cuprinse in cuvinte si gandire. Unul este fara capat, si in fiecare clipa pentru Om, acesta Este, Variaza si Continua.