Salutari din Amara

O sa va intrebati evident ce legatura are Amara cu muntele. Ei bine de data aceasta are pentru ca am fost acolo multi prieteni buni pentru a o comemora pe Ofelia Rauch, cantareata de neegalat a muntilor nostrii dragi.
Acum 3 ani intr-un accident stupid s-a despartit de noi aici in Amara, dar precum si cantecul spune, Ofelia "traieste acum prin noi", iar noi suntem datori sa-i ducem mai departe misiunea, aceea de a canta acesti munti si de a reamintii lumii ce este mai important in aceasta lume: sa fii liber si sa-ti cauti si mai ales sa-ti gasesti adevarata menire in aceasta viata.
A fost si este un suflet minunat pe care cu drag doresc sa-l reintalnesc, si intr-un fel ma bucur ca acolo sus voi avea prieteni dragi care ma asteapta sa ne reintalnim. Este un privilegiu pe care cu greu il poti obtine pentru ca prietenia e o floare atat de rara si totusi atat de frumoasa.

A fost o seara de neuitat cu un foc de tabara imens la marginea lacului(se putea altfel?), s-a cantat, s-au spus bancuri, au fost chiar si cateva schetch-uri super, intr-un cuvant un "parastas" perfect. Acest cuvant, parastas, imi da fiori, dar cu aceasta ocazie mi-am amintit cum erau dacii sarbatoriti cand "plecau": cu cantece si voie buna, pentru ca ei stiau mult mai bine decat multi dintre noi ca acolo unde pleaca este un loc mai bun, unde iti reintalnesti adevaratul "eu", iar toate aceste mici sau mari probleme pamantesti dispar. Cred ca va fi frumos sa revenim la aceste traditii atat de frumoase.

S-a cantat pana in zori, fiind onorati de prezente de elita ale cantecului montan precum Tica Lumanare si alti minunati trubaduri, si am observat ca chitara mea se cam prafuise de atata stat. Preocupata de stresul din viata cotidiana n-am mai avut timp si mai ales "chef" sa mai cant. E un mare pacat, dar acum m-am ambitionat si vreau sa cant in fiecare zi, e un balsam atat de bun pentru suflet. Si mai ales m-am hotarat sa fac ceva cu acest har, nu am de gand sa astept "sentinta calailor", ci vreau sa ma pregatesc pentru o activitate mult mai benefica pentru sufletul meu, de fapt este probabil menirea mea. Timpul va spune, important este sa merg inainte si sa fac ceea ce vocea interioara ma indruma.

Cred ca situatia aceasta actuala nu este chiar atat de negativa, este o ocazie extraordinara pentru noi toti pentru a reflecta si a ne aminti care este adevarata noastra menire. In loc sa fim niste functionari plicticosi, am putea folosi acest moment pentru a face ceea ce ne dorim cu adevarat sa facem. Cu totii am avut vise de viitor in copilarie, la care din pacate cei mai multi dintre noi a trebuit sa renuntam din cauza ambitiilor din familie sau alte situatii. Acum putem sa le reluam si sa le punem in practica. Ce avem de pierdul? Nimic, tocmai avem de castigat enorm regasindu-ne pe noi insine.

Va salut cu mult drag si cu un zambet larg de multumire sufleteasca.

Va invit din nou sa ascultati cateva interpretari de vis ale Ofeliei
http://emi.floaredecolt.org/2007/08/in-amintirea-ofeliei-rauh/