Va invit cu drag sus pe munte

Va invit cu drag sus pe munte chiar daca sunt mai putine posibilitati de cazare ca odinioara iar criza aceasta parca nu-ti mai da ghes la iesiri. Este atat de minunat sa respirati aerul curat de pe creste, sa beti din apa izvorului sfant de sub Sfinx, care nici pana acum nu am inteles cum se formeaza, sa urmariti soimii in zbor pe deasupra Gavanelor, sa mancati un bulz adevarat la o sarmana stana, sa ascultati vechile si noile melodii montane care ne-au incantat serile la foc ...

Sunt atat de multe de spus despre munte, despre binecuvantarile pe care ni le ofera intr-un mod gratuit. Trebuie doar sa deschidem ochii si sa lasam lumina sa intre, sa ne scalde celulele noastre prea obosite de stresul vietii actuale, de alimentatia necorespunzatoare pe care suntem obligati s-o consumam, de aerul prea poluat din locurile unde locuim. De noi depinde daca acceptam sa ne deterioram incet sau mai brusc dar sigur; avem atatea posibilitati de a ne elibera de acest cosmar care parca nu se mai termina, trebuie doar sa facem primul pas. Important este sa-l facem dar pe picioarele noastre, sa mai lasam masinile, telecabinele si alte posibilitati artificiale de transport si mai ales sa mai lasam acest obicei atat de barbar si poluant de a face gratare la orice colt.

Urcand pe munte intr-un cerc cat mai restrans sau chiar singur, reusind sa te deconectezi total si intrand in ritmul naturii, simti cum prin transpiratie iti iese practic din organism toata angoasa, toate problemele care ti se pareau importante devin insignifiante, pentru ca acum maretia muntelui iti arata de fapt ce este mai important si mai minunat pe aceasta lume: Binele interior.

Muntele a fost si a ramas cel mai bun maestru pe care l-am avut vreodata, prietenul de nadejde care nu m-a lasat niciodata fara solutii si mai ales refugiul din calea lumii acesteia, care in loc sa caute si sa aplice solutii viabile la problemele mari cu care se confrunta, prefera sa-si planga de mila si sa-si uite adevarata identitate.

Dar am incredere ca va veni o zi cand toate acestea se vor schimba si atunci ne vom vedea acolo sus, increzatori, sanatosi si frumosi, asa cum ar trebui sa fim tot timpul. Acum pare o utopie, dar eu cred in mine, cred in noi iar aceasta credinta muta muntii din loc.

Va invit sa ascultati o melodie montana, pe care o interpretez din tot sufletul pentru ca intr-adevar "Muntele e Raiul meu"!

http://www.youtube.com/watch?v=MFpNHhqzSd0