Regasirea interioara

Tocmai m-am intors de pe munte unde din nou am avut o serata frumoasa cu chitare si foc. A fost minunat sa fiu din nou in preajma prietenilor vechi cu care am impartit atatea bune si frumoase si m-am bucurat ca chiar si in aceste conditii grele prin care trecem fiecare dintre noi, totusi nu ne-am schimbat. Am pastrat aceleasi obiceiuri frumoase de a pune pe masa tot ce avem si a imparti cu toti din multul sau putinul nostru.

E atat de minunat sa mergi pe creste si sa intalnesti un strain pe care nu l-ai vazut niciodata, dar totusi fiind acolo sus sa-l saluti si sa-i vorbesti de parca v-ati stii de-o vesnicie. Acestia sunt Romanii adevarati! Exista o conexiune stranie care se face acolo intre om si mama natura, conexiune pe care n-am intalnit-o nicaieri in alta parte (mai putin cei veniti pe munte cu telecabina sau alte mijloace de transport, pentru ca nu au simtit cu adevarat energia muntelui).

Desi am calatorit in lumea larga pe vapoare de croaziera, gandul mi-a ramas mereu acasa in muntii mei dragi si aveam intotdeauna o chitara care ma ajuta sa-mi inving dorul. Un vers dintr-un cantec imi rasuna mereu in minte: "Mi-e inima-n inima muntilor mei!"

Din pacate am vazut si latura mai putin frumoasa a experientei mele prin lume, intrucat traind izolat ca si natii am putut sa observ comportamentul de grup al celor cu care intram in contact. M-a mahnit profund sa realizez ca noi ca si romani, ne-am pierdut unitatea, fiind foarte multi gata de compromis atunci cand era vorba de bani sau alte beneficii. Era extrem de greu pentru mine ca accept acest lucru pentru ca eu ca si perfectionista aveam un cu totul alt sistem de valori. Dar in timp am realizat ca de fapt toti acesti ani grei pe care i-am avut de cateva generatii si mai bine, n-au facut decat sa ne altereze constiinta de sine. Dar ea exista acolo in fiecare dintre noi, trebuie doar sa raschetam zgura de deasupra iar margaritarul se va revela mai frumos ca niciodata. Depinde doar de noi!

Acum la ceas de grea cumpana cand cei care ne-au cumparat pe nimic vin si ne iau si aerul pe care-l respiram, va trebui sa ne facem un examen major de constiinta pentru ca cei care lucreaza din umbra aplica acelasi vechi sistem de manipulare "divide et impera" prin care ne fac sa ne razboim intre noi in loc sa vedem care-i adevarata problema si s-o rezolvam.

Tin minte ca in Asia eram foarte revoltata pe faptul ca acei oameni atat de saraci erau totusi atat de impacati cu soarta lor si paradoxal erau fericiti. Nu puteam concepe acest lucru atunci pentru ca veneam dintr-o Romanie unde stresul era la el acasa si toti incercam sa obtinem cat mai multe avantaje materiale din ceea ce faceam. Dar am inteles atunci in Asia ca fericirea n-are nici o legatura cu aceste lucruri ci este ceva cu mult mai accesibil si mai minunat decat toate palatele si ferari din lume. Trebuie doar sa ne amintim. Iar ACUM este un moment foarte bun pentru a face acest lucru, sa "vedem" din nou lucrurile cu adevarat frumoase din lumea aceasta si sa aruncam iluziile acestea desarte in cea mai adanca ghena. Si mai ales sa nu cedam compromisului de orice fel, pentru ca dupa el va veni un altul, ... pana cand vom ramane goi pe dinauntru.

Asa ca apelez la grauntele de "UNITATE" pe care-l avem fiecare dintre noi, sa iasa la suprafata si sa radem in fata acestei situatii atat de absurde si totusi intr-un final atat de de benefica pentru noi.