Energia vietii

Suntem multi dintre noi care trecem prin viata fara a ne intreba de unde avem aceasta energie care ne mentine vii, care ne da aripi sau care atunci cand n-o mai primim ni se termina si "ata pe mosor". Ei bine, probabil foarte multi dintre noi stiu deja ca este din natura, ca tine foarte mult de cat reusim sa ne reacordam la ritmul Mamei Pamant.

Tin minte acum 3 ani Anamaia, fetita mea care acum are 6 ani, si cu mine am plecat pe traseul de sub telecabina din Busteni, incercad s-o invat cu duritatea muntilor. I-a fost destul de greu si nu de multe ori a trebuit sa fiu mai dura ca s-o pot urni, dar incet, incet am ajuns sus la cabana, unde credeam ca nici mancare n-o sa-i mai trebuiasca. In schimb ea in loc sa doarma s-a luat la joaca cu niste copii obosindu-ne pe noi teribil cu joaca lor, ei in schimb, si mai ales Ana, nefiind obosita deloc. Cu greu si plansete pe la miezul noptii am reusit s-o fac sa doarma, desi parea ca nu mai vrea sa doarma deloc, atat de multa energie avea. Pe moment n-am inteles fenomenul dar ulterior mi-am dat seama ca daca n-o aduc pe munte o perioada de timp devine vlaguita si chiar bolnavicioasa, si acum chiat ea imi cere s-o aduc sus.

Ne-am obisnuit din pacate sa ne furam energia unii altora, desi este cel mai mare pacat pe care umanitatea l-a putut face vlaguindu-ne fara rost, uitand ca noi trebuie sa luam energia din natura, de oriunde ar fi, doar sa iesim din marile aglomeratii urbane. E atat de usor sa ne reincarcam bateriile cu aerul proaspat de la munte sau mare, sa imbratisam un copac sau sa mangaiem o floare, iar binecuvantarea acestora e incomensurabila. Trebuie sa fim doar constienti de acest fapt, ca totul este viu, ca Pamantul nu este doar o bucata de tarana care se invarte in spatiu, ci este mama noastra, a tuturor, si ne-a oferit aceasta minunata sansa de a fi aici, acum pentru a indrepta ce s-a facut gresit. Ne iubeste atat de mult si ne ajuta sa trecem peste aceste incercari grele pe care le traim, desi ea sufera enorm si este doar vina noastra, a acestei "civilizatii" de beton care a distrus-o aproape total, dar totusi Ea gaseste puterea sa ne iubeasca si sa ne inspire.

Sambata vom iesi cu mic cu mare sa luam cate-o hartiuta, sa strangem gunoaiele acelor inconstienti care le-au aruncat, si cu fiecare gunoi curatind pamantul, ne vom curata practic pe noi insine. Cu fiecare hartie vom lua o pata de pe sufletul nostru, astfel devenind mai aproape de Dumnezeu. Sper doar sa lasam la o parte aceasta inertie si indiferenta bolnavicioasa, care a invadat sufletele multora dintre noi, si sa incepem sa ne simtim din nou Oameni.