Calauzirea Divina

Posted by Solarris

De-a lungul vieţii, experimentăm foarte frecvent călăuzirea divină. Chiar dacă nu suntem întotdeauna conştienţi de faptul că Dumnezeu sau îngerii Lui ne ghidează, există situaţii în care ni se pare că cerul intervine într-o manieră cu totul ieşită din comun, provocând anumite evenimente extraordinare în viaţa noastră. Trecem de asemenea prin experienţe în care ştim fără nicio urmă de îndoială că Dumnezeu ne-a călăuzit.

În realitate, vocea Creatorului nostru nu numai că nu ne părăseşte niciodată, dar nici nu o poate face. Scânteia luminii divine care a apărut atunci când Dumnezeu s-a gândit pentru prima dată la noi nu mai dispare niciodată din inima fiinţei noastre. Această lumină este una cu Dumnezeu, ceea ce înseamnă că noi înşine suntem una cu El.

Dumnezeu şi îngerii Lui ne-au vorbit dintotdeauna. Ei ne-au călăuzit, ne-au susţinut şi ne-au încurajat încă din momentul iniţial al creaţiei noastre. În niciun moment din istoria noastră noi nu am fost despărţiţi de Dumnezeu şi de iubirea Lui plină de înţelepciune. De aceea, tot ce trebuie să facem noi este să învăţăm cum să întărim această conexiune şi cum să traducem diferitele forme de călăuzire divină pe care ni le oferă Dumnezeu. Dacă vom face acest lucru, noi vom simţi o stare de pace interioară şi de curaj care derivă din contactul permanent cu Învăţătorul tuturor Învăţătorilor.

De ce nu suntem conştienţi de călăuzirea divină

Deşi Dumnezeu ne vorbeşte în permanenţă, noi nu suntem întotdeauna conştienţi de cuvintele Lui. Există mai multe motive:

Noi nu ştim cum arată, cum sună şi cum trebuie simţită această ghidare.
Ne temem să nu fim controlaţi de Dumnezeu; de aceea, blocăm în mod deliberat călăuzirea divină.
Credem că ceea ce auzim sau ceea ce simţim este o halucinaţie sau un produs al imaginaţiei noastre.
Ne temem să nu dăm greş atunci când călăuzirea divină ne cere să ne întindem aripile şi să ne luăm zborul.
Ne temem de succes, deoarece ni se pare că nu merităm binele pe care ni-l oferă călăuzirea divină.
Ne temem că Dumnezeu ne va pedepsi, ne va mustra sau ne va manipula dacă ne vom deschide faţă de El.
Mintea noastră este îmbâcsită de judecăţi critice şi este incapabilă de iertare (faţă de noi înşine şi faţă de alte persoane).
Sentimentele intense de iubire pe care le simţim atunci când intrăm în contact cu Dumnezeu sunt prea copleşitoare, datorită fricii noastre înnăscute că iubirea conduce automat la o durere ulterioară.
Nu cerem călăuzirea divină. Legea liberului arbitru afirmă că Dumnezeu şi îngerii Lui nu pot interveni în viaţa noastră dacă noi nu le cerem acest lucru (cu excepţia situaţiilor în care viaţa noastră ne este pusă în pericol).
Ne dorim un alt răspuns decât cel primit prin călăuzire divină.
Atenţia noastră nu se poate focaliza asupra răspunsurilor primite, din cauza activităţii excesive, stresului, oboselii, dar şi a unor substanţe chimice precum cafeina, nicotina, alcoolul şi alte medicamente sau droguri.
Din fericire, dacă am identificat aceste temeri şi rezerve pe care le avem, noi le putem înlătura cu uşurinţă, intrând astfel în contact cu călăuzirea divină. Dacă vom învăţa cum să recunoaştem această ghidare, noi vom deveni din ce în ce mai conştienţi de prezenţa ei în inima, în mintea şi în trupul nostru.

Întărirea conexiunii cu Dumnezeu

Orice om poate purta o conversaţie clară cu Dumnezeu şi cu îngerii Lui. Uneori, călăuzirea divină nu presupune altceva decât mici schimbări de comportament, care să ne permită să dăm mai tare volumul, astfel încât să putem auzi mai uşor vocea lui Dumnezeu. Există mai multe modalităţi prin care ne putem deschide canalele de comunicare cu Divinul, cum ar fi:

Să învăţăm adevărul care alungă temerile şi blocajele amintite mai sus (cartea de faţă te va ghida de-a lungul acestui proces).
Să ne relaxăm şi să pornim de la premisa că călăuzirea divină este un proces natural, făcând parte integrantă din moştenirea noastră în calitate de copii ai lui Dumnezeu.
Să ne obişnuim să îi cerem cât mai des posibil lui Dumnezeu să ne călăuzească. La fel ca în orice proces de învăţare, practica joacă principalul rol.
Să îi cerem lui Dumnezeu şi îngerilor Lui să ne ajute să ne dinamizăm credinţa, dat fiind că încrederea este absolut esenţială pentru primirea, respectarea şi obţinerea beneficiilor în urma călăuzirii divine.
Dacă am reuşit să transcendem temerile şi obişnuinţele care ne-au împiedicat până acum să fim conştienţi de călăuzirea divină, vocea lui Dumnezeu devine din ce în ce mai puternică, mai clară şi mai limpede.

Legea liberului arbitru

Legea liberului arbitru este dată de Dumnezeu şi ne dă dreptul să facem greşeli şi să luăm hotărâri fără ca El să intervină în vreun fel. El nu ne impune niciodată ghidarea Sa divină dacă noi ne opunem ajutorului Lui. Singura excepţie de la această regulă este cea în care viaţa noastră este pusă în pericol şi nu a sosit încă timpul de a părăsi această lume.

Abandonarea propriei voinţe şi încrederea în voinţa lui Dumnezeu

Mulţi oameni se simt frustraţi din cauză că nu reuşesc să audă vocea micuţă din interiorul lor. Realitatea este că ori de câte ori ne luptăm să o auzim, noi ne blocăm singuri comunicarea spirituală cu Dumnezeu. Noi nu putem auzi vocea lui Dumnezeu decât atunci când ne relaxăm şi când ne abandonăm în mâinile Lui. Dacă ne vom obişnui cu metodele care ne permit să ne auzim vocea interioară, călăuzirea divină va veni la noi în mod natural.

Copiii sunt conştienţi de contactul lor cu Dumnezeu şi cu îngerii Lui. Toţi copiii se nasc într-o stare de deschidere interioară şi de inocenţă. Adeseori, ei îşi blochează în timp această stare de comuniune din cauza fricii. Din fericire, noi ne putem redeschide oricând dorim canalele de comunicare cu cerul, dacă suntem dispuşi să renunţăm la teamă.

Câţi adulţi ar putea da dovadă de o încredere atât de mare încât să stea liniştiţi şi să intre într-o conversaţie cu Dumnezeul din inima lor? Cei mai mulţi dintre ei ar crede probabil că aşa-zisa conversaţie este produsul imaginaţiei lor dezlănţuite.

Copiii aud foarte uşor vocea lui Dumnezeu şi a îngerilor Lui, tocmai pentru că nu îşi fac astfel de probleme. Dacă am avea aceeaşi deschidere interioară, considerând comunicarea cu Dumnezeu la fel de naturală cum o consideră copiii, puterea Acestuia ar depăşi toate blocajele care ne împiedică să îi auzim vocea şi să înţelegem ghidarea Sa divină.

Creatorul nostru ne reaminteşte întotdeauna să ne bazăm deciziile pe iubire, şi nu pe teamă. Dacă îi îngăduim acest lucru, El ne învaţă că viaţa poate fi un miracol continuu.

Nicio problemă şi nicio provocare nu sunt prea mari sau prea mărunte în ochii lui Dumnezeu. Dacă suntem sincer de acord să consultăm călăuzirea divină în toate privinţele, noi ne putem elibera de foarte multe griji, bucurându-ne mai mult de viaţă. Ne putem abandona astfel în mâinile lui Dumnezeu, având încredere că El ne va îndeplini toate nevoile şi toate dorinţele care sunt la unison cu voinţa lui de-a lungul acestui proces.

Adevăratul tău „eu”, cel pe care l-a creat Dumnezeu, recepţionează limpede şi complet călăuzirea divină. Din păcate, în tine mai există un „eu” fals, aşa-numitul ego sau sine inferior. Acest ego este sufocat de teamă. El se teme de tot şi de toate, inclusiv de Dumnezeu.

Sfaturile lui sunt întotdeauna bazate pe teamă şi de cele mai multe ori nu te conduc decât către o risipă inutilă de timp, de bani şi de energie, respectiv către noi probleme şi mai multă durere. Ghidarea oferită de sinele inferior este la fel de sigură ca şi cea oferită de Dumnezeu, cu singura diferenţă că ea te conduce inevitabil către mai multe probleme, în timp ce cea divină te conduce la fel de inevitabil către mai multă bucurie.

Ori de câte ori experimentăm un gând sau un sentiment, noi solicităm practic un răspuns. Indiferent dacă sunt gânduri de îngrijorare sau de teamă, de speranţă sau de dorinţă, ele reprezintă simultan nişte rugăciuni. Universul ordonat al lui Dumnezeu ne livrează întotdeauna exact ceea ce îi cerem. Dumnezeu şi îngerii Lui nu îşi doresc altceva decât ca noi să luăm cele mai bune decizii şi să ne manifestăm cele mai înţelepte dorinţe. Mai mult, ei speră să le îngăduim să ne ajute în luarea celor mai bune decizii, la unison cu sinele nostru superior. Pe de altă parte, trăim într-un univers al liberului arbitru; de aceea, noi suntem liberi inclusiv să facem greşeli, provocându-ne astfel suferinţă (nouă şi altora).

Călăuzirea divină este maniera lui Dumnezeu de a ne îndepărta de suferinţă şi de a ne apropia de starea de pace. Indiferent ce întrebări îi punem, răspunsurile Sale sunt întotdeauna pline de iubire. Dumnezeu ne răspunde direct, prin sugestii, direcţii şi informaţii. Pe de altă parte, El ne trimite mesageri care ne pot ajuta.

Călăuzirea divină nu poate trezi teama în niciun fel. Mulţi oameni se simt speriaţi, dar acest lucru se datorează exclusiv neîncrederii lor în ea. Călăuzirea divină pare înspăimântătoare numai pentru cei care ignoră sfaturile lui Dumnezeu pentru vindecare.

Aceste temeri reprezintă interferenţe ale sinelui fals. Egoul ştie că dacă îl vei asculta pe Dumnezeu, tu nu vei mai avea motive de teamă. În acest fel, însăşi existenţa lui este pusă în pericol, căci egoul nu se hrăneşte decât cu teamă. În absenţa acesteia, el dispare. De aceea, el va face tot ce-i va sta în puteri pentru a te împiedica să te bucuri de starea de pace interioară care apare inevitabil atunci când asculţi de călăuzirea divină.

Acceptă aşadar călăuzirea divină şi renunţă pentru totdeauna la temerile care te împiedică să te bucuri de viaţa pe care o meriţi şi pe care ţi-a dăruit-o Dumnezeu.