PLUTON – ULTIMA FRONTIERA SPRE ASCENSIUNE – PORTALUL MORTII…

Pluton este a 9 a planeta a Sistemului nostru Solar, in ordinea distantei fata de Soare, cat si a descoperirii sale. A fost descoperit acum 81 de ani, de Clyde Tombaugh, la 18 februarie 1930, are 3 sateliti si ciclul sau zodiacal dureaza 240 ani.

Acum cateva zile am primit indemnul de a scrie despre Pluton, ca sa fie apreciat la adevarata sa valoare si pentru ca rolul sau esential in evolutia noastra finala sa fie inteles pe masura…

Pluton nu este o planeta oarecare, pitica, asa cum a fost incadrata in 2006 de oamenii de stiinta, din interese oculte, nu este deloc banala, ea este o planeta de granita, ultima frontiera si ultimul examen, cel mai important examen al evolutiei umane.

Pluton, astrologic este considerat planeta destinului, a Vointei Divine, misterul sublim al vietii, ce aduce crize profunde, transformari radicale, el delimiteaza ce trebuie distrus din personalitatea noastra, pentru a fi apoi reconstruit la un nivel superior.

Cunoastem cuvintele cheie plutoniene : regenerare, reevaluare, renastere, karma, reincarnare, moarte, mutatie, sexualitate, magie, initiere etc.

In mitologie, Pluton, este zeul Infernului, cel ce conduce in lumea subterana si domneste asupra mortilor, dar tot el da nastere bogatiilor neasteptate. Pluton este guvernatorul Scorpionului si casei 8.

Pluton, ca zeu al mortii, fiul lui Cronos (Saturn) si al Rheei (Geea), nu era iubit de oameni, el inspira frica, groaza chiar, celor care nu stiau adevarul despre moarte si erau mentinuti in ignoranta. Moartea inseamna trecerea intr-o alta dimensiune superioara, celei in care ne aflam acum.

Pluton, fiind descoperit recent, in 1930, nu a putut fi cercetat elaborios, precum celelalte planete, el ascunde multe mistere profunde, care incep sa se dezvaluie incet…

Traim vremuri de exceptie, suntem la sfarsitul unui Ciclu Galactic ( o rotatie completa a sistemului nostru solar in jurul soarelui central, din centrul galaxiei), si la sfarsitul celor 25920 de ani ce reprezinta Marele An Cosmic lui Platon, in care Axa Polilor Geei se aliniaza cu Constelatia Sagetatorului, din Centrul Galactic ( alinierea precesionala), in jurul datei, decembrie 2012…

In urma acestor evenimente cosmice, toate planetele din sistemul nostru solar sufera transformari, confirmate de oamenii de stiinta.

Datorita cresterii intensive a vibratiilor, frecventelor de pe Geea, ni se permite si noua pamantenilor sa accesam noi informatii subtile, specifice fiecarei planete in parte.

Astfel, a venit vremea lui Pluton sa se destainuiasca, celor care au mintile deschise, care cred ca totul este posibil.

Rolul fundamental plutonian in evolutia omenirii este in a transcende moartea, de a devenii nemuritori.

A transcende moartea, stim teoretic, ca inseamna sa ne transferam constiinta, energia, corpul fizic in corpul spiritual, in o alta dimensiune superioara, in dimensiunea 4.

Cel care a reusit acest lucru, acum 2000 de ani a fost Iisus Hristos. Iisus inainte de a urca la Tatal, la Marele sau Spirit, trebuia mai intai sa treaca prin portalul mortii, sa calatoreasca prin „infernul” propriei sale fiinte. Ca Mare Maestru de Lumina, plin de iubire si compasiune a hotarat sa croiasca drum prin moartea insasi, pentru ca si altii sa poata trece prin infern, sa Il poata urma, dupa Lumina Sa stralucitoare.

A deveni Una cu Tatal, cu Sinele Sau Divin inseamna ca cineva sa isi activeze cele mai inalte potentiale ale constiintei, in forma umana, iar Iisus Hristos a facut-o in interesul intregii omeniri, aceasta este mostenirea Lui sacra.

Ideea mortii constiente este straveche, de vreo 4000 de ani, din Sumer, Egipt, dar in Egipt se concentreaza mai mult asupra procesului mortii. Cunoastem imbalsamarea corpurilor la egipteni, despre sarcofage, mumii, mormintele din Piramide, din documentul egiptean de baza : Cartea Mortilor, un ghid ce cuprinde indicatii precise asupra calatoriei pe lumea cealalta.

Legenda lui Osiris vorbeste despre un rege ucis de fratele sau, ce devine Stapanul lumii de Dincolo, judecatorul suprem pe Taramul Mortilor. Pentru vechii egipteni moartea nu era o amenintare, era doar o trecere spre alta viata, adevarata viata, de aceea moartea era privita cu optimism, detasare. Viata o vedeau ca pe o experienta si preambulul vietii vesnice, care incepea cu trecerea dincolo de voal si renasterea prin moarte. Dorinta lor cea mai intensa era Libertatea, adica posibilitatea de a intra si a iesi din corpul fizic, atunci cand doreau, la decizia lor, iar reincarnarea era ceva firesc pentru ei.

Dar caile de acces spre alte dimensiuni nu pot fi deslusite la nivel general, colectiv, religios, ele sunt performante meritorii ale fiecarei entitati in parte, numai prin efort spiritual propriu poti ascensiona.

In astrologia egipteana se utilizau doar 7 planete cunoscute in acea vreme, 12 case, 12 zodii dar si energia cifrelor si a literelor prin metoda Kabalistica de transformare a literelor in cifre, apoi racordarea acestor energii la cele 7 energii planetare, cu ajutorul arcanelor majore si minore din Cartea de Aur a Magilor, Tarot.

Cele 78 de arcane ( 22 majore si 56 minore) se aplicau in alcatuirea hartilor ceresti, care incepeau mereu asezarea planetara cu una dintre arcanele majore special alese. Fiecare Lama de Aur contine figuri simbolice, cuprinse intre Cer si Pamant, precum e sus, asa este si jos…

In Matricea Tarot gasim inscrise codurile celor 12 constelatii, celor 7 planete, celor 36 decani si celor 360 de genii care marcheaza drumul Soarelui in univers.

Pluton nu era descoperit in vremea Egiptului, exista insa in Tarot, Arcana-Lama numarul 13, ce simboliza transformarea, ascensiunea Spiritului, in lumea fizica Moartea, depasirea voluntara a instinctelor primare prin alegere proprie, dorinta spiritului de a evolua si a fi in legalitate spirituala, initierea in nemurire…

In marea Sa intelepciune Hermes Toth a revelat informatia originala, matricea energetica a viitoarei planete Pluton, care s-a activat, s-a lasat descoperita la timpul potrivit, cand omenirea a fost pregatita sa asimileze aceasta energie forte.

La descoperirea lui Pluton, in 18 februarie 1930, din harta sa observam ca se afla in zodia Racului, la 17 grade si 46 minute, si era retrograd!… Se stie ca zodia Racului reprezinta poarta de intrare a sufletului in lumea materiala, iar Capricornul poarta de iesire a sufletului din manifestare in transcendenta.

Pluton activat favorizeaza vointa, creatia, impulsurile, inconstientul individual si colectiv, relatiile intime, alchimia, magia, sexualitatea, magnetismul.

Pluton retrograd cere imperios transcenderea zonelor necunoscute ale Sinelui nostru Inalt, cere schimbarea lumii, face ca lupta umanitatii sa inceapa din interiorul nostru mai intai, apoi sa se extinda in social. Este vorba de o karma colectiva, a omenirii in general, care si-a utilizat vointa, o parte din creatie in mod negativ, de la tiranie pana la evitarea responsabilitatilor, a deciziilor importante ce trebuiau fi luate.

Lumea exterioara in care traim se va putea schimba, transforma plutonian, numai daca se produc transformari adanci interioare, in constiinta fiecaruia.



Pluton ne mai spune ca totul vine de la Marele Creator – Tatal, ca am coborat din informatie, in energie, apoi in materie.


Pluton simbolizeaza miscarea pe verticala, descendenta, de sus in jos, ca sensul de intrare a energiilor planetare mixate prin chakra 7 sahashrara pana in chakra 1, chakra muladhara.

Pluton este anatomic, guvernatorul organelor de reproducere, iar la nivel ezoteric guverneaza alaturi de Saturn, chakra 1 si alaturi de Soare, chakra 7, deci vegheaza cu strictete energia kundalini, in canalul Susuma.

Intrarea lui Pluton in campul nostru vizual, prin semnul Racului, ne-a oferit prima sa lectie : controlul emotiilor, prin trecerea in Leu controlul vointei, domesticirea orgoliului, prin Fecioara controlul fricii si a intelectului, in Balanta controlul deciziilor, a dualitatii.

Si asa am ajuns la Pluton in Scorpion, aflat in domiciliu, la un potential maxim de actiune. Semnul Scorpionului este echivalent cu timpul in care natura moare, cand vegetatia dispare. In mitologie este legat de mitul vanatorului Orion, iar simbolul astral Orion este anterior legat de zeul egiptean Osiris, cel ce judeca faptele mortilor.

Mai gasim analogii cu Eros, zeul iubirii senzuale si cu Thanatos, geniul mortii.

Astrologic stim ca Scorpionul ca si Pluton, simbolizeaza sexualitatea, moartea, renasterea. In tranzitul lui Pluton in domiciliu ( 1984-1995 ) s-a produs o transformare profunda a omenirii legat de tot ceea ce tine de sexualitate, moralitate, vointa afirmata, radicalism, impulsuri necontrolate, toleranta, ocultism, reincarnare, karma, terorism, lupta pentru putere, excese sexuale.

Evenimentul negativ principal plutonian a fost explozia de la Cernobil, din 1986, cand Pluton se afla in opozitie cu Soarele.

Pluton reprezinta si fortele nucleare colosale ce se degaja la dezagregarea atomilor, energia nucleara ce poate fi utilizata constructiv dar si distructiv. De la descoperirea lui Pluton, in 1930, fizica nucleara, cuantica se dezvolta in ritm ametitor.

Atomul este supercercetat, el este alcatuit din protoni , neutroni ( neutronul este descoperit in 1932) si din electroni, fapt recunoscut clar, prin 1960.

Astazi se stie ca protonii si neutronii sunt alcatuiti din quarci, iar electronii din neutrino, leptoni, iar electronii sunt legati de nucleu prin fotoni, ce transporta forta electromagnetica si transmit energia lor materiei.


Tot Pluton determina aparitia Psihanalizei, prin intermediul unui plutonian Sigmund Freud, taur cu ascendent in scorpion (1856-1939) si cu Venus conjunct pe NN, l-au inspirat sa inteleaga bine axa sexualitatii.

Psihanaliza este o metoda de investigare plutoniana a inconstientului uman, a consecintelor comportamentale inconstiente. Definitia inconstientului este complexa, dar el poate fi recunoscut in comportamentul nostru cotidian si are legile sale proprii. El contine lucrurile refulate, respinse constient, pe care noi le consideram rusinoase, jenante si pe care dorim sa le uitam, un alt motiv pentru care Pluton nu este iubit…

Manifestarile ratate, lapsusurile, greselile diverse, visele sunt manifestari ale inconstientului individual.

Energia plutoniana actioneaza ca o forta atavica primordiala, ce ne poate conduce prin regresie in timp, la originile noastre edenice.

Eleverea sentimentului erotic primar, prin sublimarea energiei sexuale, inseamna subtilitate tantrica. Mortii treziti la viata din mitologie, reprezinta trezirea energiei kundalini, inlantuita in chakra Muladhara, eliberarea ei, ascensionarea ei spre Sahashrara.

Prin tranzitul lui Pluton in Sagetator ( 1995- 2008) religiile se reformeaza, adevarurile fundamentale raman baza credintei umane, si incepe regenerarea spirituala. Libertatea, credinta, aspiratia inalta capata noi valente acum, se pregateste terenul pentru primirea adecvata a Marilor Maestri spirituali.

Acum, Pluton se afla in tranzit in Capricorn ( 2008-2024 ), si produce schimbari spectaculoase in social, in plan politic, in relatiile dintre state, descentralizarea puterilor, a institutiilor statale, pregateste conditiile aparitiei unui nou sistem social.

O noua configuratie mondiala se naste, in conformitate cu vointa maselor. Totul este transformat, transmutat, nimic nu mai este ca inainte.

Trecerea in a 4 a dimensiune, inseamna a muri constient. Corpul fizic are tot ce ii trebuie pentru a afectua acest salt cuantic. Fizica cuantica, patronata de Pluton, ofera argumente solide teoriei ca noi suntem alcatuiti din cristale lichide, ca putem comunica la distanta, prin intermediul undelor cuantice, ca mintea poate calatori in timp…

Organismul uman isi dobandeste energia si informatia necesara nu numai pe cale alimentara, ci si prin fotoni ce patrund prin senzorii periferici sau prin rezonanta generata de campurile biomagnetice de langa noi.

Energia cosmica ce patrunde in corpul nostru fizic, se transforma in fluxuri de electroni si fotoni, adica in energie si informatie.

Anul 2011, este anul lui Pluton, asa cum afirma Arhanghelul Gabriel, in care se vor revela adevaruri profunde, ce ne vor rascoli constiinta. Ne vom restructura, reevalua alegerile, relatiile umane se schimba, uniunea libera este cheia, ca si libertatea, egalitatea…

Tot ce ne apartine este doar profunzimea adevarului nostru interior.

Renastem prin Pluton, Vointa Divina ne conecteaza la grupurile noastre de Suflete Ceresti, ne vom ajuta unii pe ceilalti ca o adevarata familie, dar nu inainte de a ne constientiza propria valoare, Divinitatea din noi, Cine suntem noi cu adevarat.

Apoi urmeaza asumarea responsabilitatii in fata Sinelui nostru Inalt, identificarea noastra sacra este dorinta secreta lui Pluton…

Pluton semnifica si intunericul care zace in noi, care in viata ne ispiteste de multe ori, tentatia, iar noi de frica ne ascundem in spatele Sinelui cel Inalt, traind caderi adanci si urcusuri ametitoare…

Doar atunci, cautam usa ce se deschide larg Luminii interioare, suntem aproape, suntem departe ?…

De ce ne este frica de intuneric? Un raspuns ar fi ca nu il intelegem… ne displace… e negru…

Doar Pasarea Phoenix stie ca intunericul inseamna implinire, cunoastere oculta, granita spre Acasa, spre mantuirea finala…

Ne imbracam in negru la absolvirea unei scoli superioare, ne imbracam in negru la un sfarsit de drum uman, la trecerea dincolo, care inseamna absolvirea vietii efemere…

Daca respiram lumina, fotoni, in toate celulele noastre fizice intunericul se va transmuta in Iubire Cristica, fericit ca si-a incheiat misiunea dualitatii.

Traim vremuri exceptionale, bucurati-va viata, onorati-o si alegeti sa absolviti constienti dimensiunea 3 a planului fizic, doar prin Iubirea Cristica, din inimile voastre sacre.

Ultima piatra de hotar, de incercare in evolutia noastra ramane Pluton, portalul mortii, ultima frontiera in calea ascensiunii noastre.

Daca il ignoram, izolam nu ii vom anhila puterea, dar ramane la alegerea noastra, daca dorim sa ii folosim darurile in mod constient sau sa ne foloseasca el, prin inconstient, in roata karmica a vietii…

O plutoniana in ascensiune care va iubeste, impreuna cu Pluton…

Multumesc din inima mea sacra muzei mele, ingerilor mei ocrotitori, Sinelui meu Inalt, Arhanghelilor Metatron, Mihail, Gabriel, Lordului Sananda si Mariei Magdalena, care inspira sufletele, in marea Lor iubire pentru cei care cauta adevarul, care cred ca totul este posibil. Si atunci cand mintile sunt deschise, minunile incep sa apara…

NAMASTE

sursa: http://aretya.wordpress.com

Zamolxe - a sta la sfat !

Pe aceste plaiuri dulci, pe unde energia vostra curge, si de aceea aceste plaiuri vi se par atat de minunate, pentru ca ele reprezinta propria vostra energie. Cand voi admirati frumusetile Romaniei va admirati de fapt si energia vostra care curge prin aceste locuri. Daca ati fi constienti de acest fapt, v-ati simti voi insiva mult mai bogati, mult mai impliniti. Este energia vostra cu care voi va intalniti si a carui contact va ademeneste a carei frumusete va iese in cale. Simtiti aceasta dragii mei si lasati-va patrunsi caci aceasta energie se intoarce inapoi la voi si va arata frumusetea sufletului. Mergeti apoi pe cele mai inalte varfuri de munti sau pe intinsele campii, sau intr-un plin desert, voi veti simti peste tot ca ceva este cunoscut, ca este al vostru. Este energia vostra. Voi ati lasat aceasta energie a vostra cu mult mult timp in urma, nimic nu va este strain aici pe Terra, ati pasit de atat de multe ori in aceste locuri, ati sadit atat de multe flori, copaci sau chiar trupul vostru. Toate acum se reintorc la voi.

Imi doresc acum sa va iau intr-o calatorie spre varful muntelui. Poate fi Everestul, poate fi Varful Omu, sau oricare alt varf, nu conteaza, este un munte drag oricum, este un munte caruia voi i-ati dat iubire si haideti sa poposim pe acest varf de munte, noi impreuna, asezandu-ne sa privim ca la un sfat. A sta la sfat insamna foarte multe. Poate sa insemene a sta de vorba, a impartasi, poate sa insemne un cuvant de intelepciune pe care il spunem, poate sa insemne a sta in contemplare cu tine insuti sau cu mine, sau cu zarea larga. A sta la sfat inseamna a sta asezat asa cum stau batranii sau inteleptii. Cand stai la sfat inseamna ca acolo se spun multe lucruri pline de intelepciune pline de inteles, unde toata lumea asculta si pleaca cu acel sfat in inima, sfat ce il va ajuta, ce-l va impartasi sau il va aplica in viata sa.
Iata noi acum stam la sfat. Respirati si lasati aceste energii sa va cuprinda. Si in alte dati am stat la sfat, si in alte dati ne-am uitat spre zari incercand sa asezam tot ceea ce este mai potrivit.

In viata fiecaruia s-a cautat ceva sa se faca potrivit cu persoana care isi indeplineste viata. Fiecare a dorit sa aduca ceva potrivit pentru el in acel mod de trai si implicit sa fie potrivit si cu cei de langa el. Faceam aceasta la sfaturile noastre, lasand in constiinta muntelui, a oamneilor ceea ce ar fi potrivit si intelept. Oricum toate se schimbau la un moment dat, dar ramanea sentimentul de sfat, de intelepciune, si din generatie in generatie se transmitea ca este bine sa faci un lucru cu intelepciune. Acum am revenit pe acest munte, privim nu numai in exterior, de aceasta data si in profunzimea nostra si urmarim cata intelepciune am trecut prin toate aceste veacuri. Sunt de toate aici in interiorul nostru si am ajuns in acest punct. El este intr-un fel un final si in acelasi timp un inceput.

Cand vorbim de sfat si de intelepciune putem avea uneori imaginea acelor batrani intelepti cu barbi albe, cu parul lung si albit, dar nu e neaparat sa fie asa, pentru ca intelepciunea nu inseamna batranete, intelepciunea inseamna acumulare. Voi ati acumulat astea odata cu trecerea timpului peste corp, dar as vrea sa depasiti aceasta imagine a ce ati adus voi prin dualitate, si sa va ridicati la ceea ce este vesnic tanar si la ceea ce in continuu se reface. Voi acum faceti o punte peste ere, plecati cu tot ceea ce voi stiti, intr-un plan nou, o era noua, luand cu voi toata intelepciunea vietilor voastre. V-am rugat sa veniti aici pe aceste varf de munte ca sa constientizam toate acestea pentru foarte, foarte multi. Multi nu stiu de ei si pleaca din aceasta viata exact asa cum au venit, dar constientizand, noi semenam, lasam ceva, un graunte, pentru cei care pleaca fara sa isi dea seama ca au trait. Ii vom ajuta in vieti viitoare.

Voi acum terminati cu aceasta era a reincarnarilor. Pentru voi este gata, pentru altii insa nu, asa ca prin ceea ce constientizam acum, lasam, semanam pentru ei. De aceea v-am invitat sa plantam aici, in acest varf de munte constiinta tineretii, constiinta spiritului infinit, constiinta regenerarii, o constiinta a omului vesnic tanar, a unui om ce odata constient de viata lui isi poate alege propriul sau viitor. Toate acestea raman aici pentru ca noi cu totii le-am constientizat. Toate raman semanate. Este suficient un sentiment pornit din inima pentru binele omenirii, sa fie emanat sau creeat si el este imediat adoptat de marea constiinta. Oricand va putea fi atins si omul sa isi schimbe soarta prin propria sa alegere. Aceasta faceti voi, spirite nemuritoare. Este un rol poate negandit ca fiind rol, este propria voastra viata si constiinta.

Insa acum si aici la sfat asa cum am facut si in alte dati si am semanat pentru ca voi sa culegeti acum, semanam mai departe pentru multi altii, o constiinta a vietii infinite, o constiinta a unui corp ce se poate regenera si poate depasi erele. Pentru aceasta am ramas si mi-am lasat energiile mele aici in Romania, pentru aceasta ne-am ales sa ne intalnim sub aceasta forma, pentru ca pentru noi nu mai conteaza forma, chiar daca ati ales sa fiti in forma, voi stiti ce inseamna aceea sa traiti fara forma. Am ales sa venim pe acest varf de munte si sa facem acest sfat al prietenilor, pentru alti prieteni. Va multumesc si va imbratisez cu mare, mare drag Zamolxes.

Acolo unde am stat, lumina a stralucit deasupra nostra.Ceea ce am creeat, ramane acum in energia muntelui, patrunde adanc in pamant si in tot ceea ce se cheama constiinta. Lumini multe se raspandesc, este creatia, semanatul si ea la momentul potrivit, acel graunte va fi ales de un prieten, si el va face la randul sau un sfat lasand mostenire altor prieteni.

sursa http://mihaelapalade.blogspot.com

Taina Marelui Sfinx din Bucegi


Chipul de om sapat in stanca priveste cu ochii larg deschisi peste tara dacilor. Are infatisare mandra, cu caciula moale pe crestet, cu varful indreptat inainte. Fata ii este potrivita, proportionata, buzele ferme si barbia hotarata. Marele Sfinx din Bucegi este simbolul Romaniei, asa cum turnul Eiffel este pecetea Frantei ori piramidele de la Gizeh emblema Egiptului. Il asezam cu mandrie pe carti postale ilustrate si in ghidurile turistice pentru straini, dar am uitat de mult care e rostul lui, ce cauta acolo, in Bucegi, si de ce ne vegheaza tainic de atatea milenii.

Sfinx - Egipt

Sfinxul nostru are exact aceeasi inaltime cu cea a sfinxului egiptean de la Gizeh. Oare e o coincidenta? Privirea sa este indreptata spre locul in care echinoxurile se deseneaza pe cer, iar conturul cel mai clar il dobandeste la 21 noiembrie, cand apune soarele. Daca sfinxul din Egipt stim ca a fost facut de mana omului, despre al nostru specialistii romani se tem sa spuna asa ceva. Doar strainii, mereu strainii, cand vin pe aici si se minuneaza de frumusetea si vraja plaiurilor noastre, au curajul sa gandeasca mai departe. Asa a fost cercetatorul peruan Daniel Ruzo, care a venit in Bucegi in 1968, anume ca sa vada Sfinxul nostru, pe care il stia de pe o carte postala. Si a constatat ca Sfinxul seamana cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat intr-o stanca de pe podisul Marcahuasi din Peru... Controversatul istoric Nicolae Densusianu spunea ca egiptenii au plecat din Carpati, trecand prin Grecia, Asia Mica si Liban, pana pe malurile Nilului, ducand cu ei zestrea spirituala pelasga. Iata deci originea sfinxului egiptean, in opinia sa! Si chiar daca am admite ca Sfinxul nostru, impreuna cu Babele - stranii fapturi de piatra ce stau la taifas in apropierea Sfinxului - sunt doar opera naturii si nu creatia unor indepartati stramosi, inseamna ca natura si-a depasit limitele si s-a intrecut pe sine. Sunt, oare, Babele, niste altare ciclopice? Caci singura actiunea naturii pare sa nu le explice suficient forma. Nu stim daca asa au fost dintotdeauna, ori o mana de om a intervenit asupra lor, dandu-le infatisarea de azi.

Cum priveau dacii Sfinxul, acest Om de Piatra din varful muntilor? Cu siguranta, nu ca pe o simpla stanca erodata de ploi si vant, cum facem noi astazi. Probabil ca la poalele lui se practicau ritualuri, era intrebata vointa zeilor ori se faceau initieri si sacrificii. Poate ca aici, mai mult ca in orice loc, nemurirea era la ea acasa. Dar Sfinxul din Bucegi nu este singurul de la noi din tara. Mai exista si un Sfinx banatean, "de la Toplet", undeva, pe un mal al raului Cerna, apoi un Sfinx al Bratocei, in Muntii Ciucas, un altul in zona Carpatilor de Curbura, pe valea raului Teleajen... Si mai spun unii ca numele de "Sfinx" nu este potrivit. E un nume carturaresc, din mitologia greaca si egipteana, menit sa-i atraga pe turisti, nume ce nu are a face cu lumea noastra dacica, straveche. Oare cum numeau stramosii nostri acest chip impietrit, vesnic veghetor asupra noastra?

Muntele cu nume de om

"Un munte care se numeste Omul! Este oare muntele atat de mic sau fost-au omul atat de mare, de s-a numit muntele dupa dansul? Ce a fost oare omul acela? Fost-a el un erou mare, care s-a batut in batalie? Fost-a el un pustnic, care traia in locuri salbatice? Fost-a el un hot mare al carui nume nimeni nu indraznea sa-l pronunte? Fost-a el un imparat, de care se cutremurau imparatiile?" Asa isi incepea Carmen Sylva, regina indragostita de Bucegi, legenda despre Muntele Omu. Un nume ciudat, pentru cel mai inalt varf din Bucegi, un nume abstract si tulburator. Unii spun ca o data pe an, la asfintit de noiembrie, una din stancile din apropierea varfului isi lasa umbra pe platou. Profilul stancii deseneaza o imagine umana, care i-a dat numele "Omul". Altii spun ca e mai mult de atat. Ca pe Varful Omu a existat, in vremea dacilor, un altar inchinat unui mare zeu, poate lui Saturn, zeul timpului, cunoscut la noi sub numele de Zamolxe. Ori ca pietrele enigmatice semanate parca de uriasi, tocmai in varful varfului, sunt altare ciclopice, sunt megaliti, asemenea celor din apusul Europei. Sau ca sunt coloanele cerului. Unii numesc stanca cea mai inalta de pe Varful Omu "Tronul lui Zamolxe". Iar altii, mai indrazneti, zic ca nici macar nu e vorba in numele Omu de cuvantul pe care noi l-am luat din latina, pentru a desemna fiinta umana, ci de un cuvant mult mai vechi, de cand lumea, care il desemna pe zeul primordial. E adevarat, un Monte Omu exista si in insula Sardinia, Alpii Dolomitici au si ei un varf Omo, iar cei Ligurici un Monte Omo a carui creasta depaseste altitudinea de 2600 m. Si nu putem jura ca este vorba de cuvantul latinesc pentru om, caci stim ca varfurile cele mai inalte nu erau ale oamenilor, ci erau consacrate zeilor umblatori prin nori, erau sacre, erau lacasurile marilor preoti. Acel Om care a dat numele celui mai inalt virf din Bucegi nu putea fi decat un zeu.

Despre Varful Omu (2507 m) se spune ca este centrul unei stele alcatuite din mai multi munti convergenti. El este chiar centrul intregului arc de culmi care alcatuiesc Bucegii, in el se intalnesc si se innoada toate crestele. Si cu toate acestea, chiar fiind cel mai inalt varf din Bucegi, el nu poate fi vazut tot timpul de pe traseu, ci doar din anumite puncte: este, intr-un fel, un munte tainic, un munte ascuns. Din acest centru, de la poalele Varfului Omu, izvoraste Ialomita, care curge prin Valea Obarsiei, lasand la rasarit Sfinxul si Babele, iar la apus Muntele Batrana si Muntele Doamnele. Babele, Batrana si Doamnele: ce duhuri, ce vantoase, ce zane prefacute in pietre salasluiau aici in vremuri de mult apuse?

Babele
Cei incercati, care au urcat pe varful Omu de nenumarate ori si au scrutat zarile in diminetile limpezi, spun ca de aici, din inima Bucegilor, poti sa vezi aproape toata tara, daca te uiti in toate directiile. Se vede pana si Dunarea, se vad Bucurestiul, Buzaul, Carpatii Orientali, Tara Barsei, toata Transilvania. Esti pe acoperisul tarii dacilor. Numai cerul e deasupra ta.

Unii sustin ca Omu e un munte vrajit, cu o energie foarte puternica, in maruntaiele caruia sunt stranse comori. S-a afirmat, pe baza masuratorilor radiestezice, ca exista o poarta de intrare intr-o retea subterana aflata sub Omu. Aceasta poarta ar fi undeva pe Valea Obarsiei Ialomitei, intr-un loc dominat de o stanca numita "Biserica Trasnita". Vasile Lovinescu sustine si el, in "Dacia Hiperboreana," ca "muntele Om este traversat de o grota imensa, care este una dintre cele mai mari din lume, in sensul ca nu i s-a dat de capat, fiind explorata doar pe vreo 20 de kilometri".

Sfinx banatean - Toplet

Nume vrajite

La fel de magice ca si locurile sunt numele acestora. Cele mai multe sunt franturi dintr-o limba straveche, pe care am uitat-o, desi ea inca salasluieste in vorbirea noastra de zi cu zi. De la nume de forme de relief marunte, la numele proprii ale fiecarui coltisor din Bucegi, cuvintele au taria si mireasma unor vremuri in care oamenii vorbeau cu zeii si erau una cu natura. Putine influente straine, venite mai tarziu, au putut patrunde aici.Piscul, plaiul, muchia, curmatura, braul sau brana, strunga - toate sunt cuvinte stravechi, unele socotite dacice, altele cu origine necunoscuta, deci probabil tot din vremea dacilor sau chiar mai demult. Zimbrii, animale cu nume dacic, salasluiau odinioara pe Creasta cu Zimbri sau in Valcelul cu Zimbri. La fel si tapul, denumit tot cu un cuvant dacic, dar de buna seama tapul salbatic, cel negru si iute de picior, care a dat numele Coltii Tapului, Valea si Poiana Tapului. Candva, Bucegii erau cutreierati si de cerbi, cum ne marturiseste Valea Cerbului. Zanoage, Bolboci, Gavane, Galme, Clabucete, Clai, Spintecaturi, Zgarbura, Vanturisul si Vantoasele, atatea cuvinte milenare incarcate de poveste, ce astazi nu mai exista in vorbirea noastra cea chinuita de neologisme ale noului mileniu, precum inflatie, piata de capital, incalzire globala, pensii private, motiuni de cenzura... O alta lume, un alt taram, dar acelasi suflet legat de pamantul romanesc...

Chiar numele Bucegilor se lasa greu de descifrat: ce este un buceag? Lingvistii spun ca huceagul sau buceagul este un paduris des si jos, ori covorul de muschi verde si moale, sau chiar pamantul pustiu, lipsit de paduri, doar cu buruieni si ierbarie. Localitati cu numele Bugeac sau Buceag exista in judetele Constanta, Ialomita si Teleorman, ca sa nu mai vorbim de Bugeacul istoric din Basarabia, teritoriu apartinand regatului dacic al lui Burebista. Poate ca tufele joase de jepi, numite si buceag, au dat numele Bucegilor. Cat despre originea numelui, in zadar o cautam in limbile vecine: este la fel de vechi precum numele Carpatilor. Lingvistul Sextil Puscariu sustine chiar ca Bucsoiul, unul din bratele stelei de munti ce se intalnesc in varful Omu, isi are numele derivat de la Buc, Bucur, tot asa cum si Buceci, Bugeci, se deriva de la Buc cu acelasi sufix ca in Maneciu sau Moeciu. Iar Bucur, stim, este un nume autentic dacic.

Ca locurile acestea erau vrajite, ne-o arata si alte nume. Valea Comorilor ne povesteste de uriasele tezaure dacice, ascunse la ananghie de preoti si regi. Iar povestile locului spun ca nu departe, in Sinaia, doua astfel de tezaure chiar au fost descoperite in vremea regelui Carol. Ce stiau batranii locului de i-au spus acelei vai "a comorilor"? Daniel Ruzo spunea ca, de fapt, Sfinxul nu reprezinta doar un singur chip, ci e inconjurat de alte chipuri umane, din rase diferite, precum si de capul unui caine, care are rolul de pazitor al unei comori ascunse intr-o Pestera a Tezaurului. Iar aceasta pestera, mai adauga cercetatorul, trebuie sa fie undeva in apropierea Sfinxului, acest magnific monument al Omului. Ce fel de tezaur ar putea fi ascuns in maruntaiele muntelui? Unul omenesc, alcatuit din cupe scumpe de aur si argint, incrustate cu nestemate, sau unul divin, care strange laolalta cunoasterea si intelepciunea unui trecut ce poate a fost, in privinta spiritualitatii, cu mult deasupra prezentului?

Si atatea alte nume de poveste... Dar poiana Sfarsitul Lumii? Poate e vorba de o lume ce incepe in ochiul Sfinxului si se sfarseste in norii de sub talpile zeilor daci. Dar Podul cu Florile sau Piatra Arsa? Dar Varful cu Dor? Ce dor atat de fierbinte a dat numele unei vai, unui izvor si unui varf printr-o numire atat de stravechi inmiresmata? Caci nu este Varful Dorului, ci e Varful cu Dor, asa cum e Valea cu Brazi ori Dealul cu Melci. Iata dorul, stand pe un varf, unde pietre ciudate formeaza, zice Nicolae Densusianu, un altar ciclopic. Un dor mai tare decat moartea, un dor vesnic, incremenit in piatra. Poate sufletul strabunilor care geme, uitat, poate dorul de vremurile cand zeii umblau cu talpile goale pe pajistile Bucegilor.

Au venit apoi valurile tarzii de neamuri straine, care si-au lasat numele in Bucegi: turcii (Mecetul Turcesc), tatarii (Cheile Tatarului) si chiar tiganii, dar samburele dacic a ramas. Pana si "stanca" si "stana", vorbe atat de insemnate, au obarsie necunoscuta: de buna seama sunt cuvinte stravechi, rostite pe aceste meleaguri cu mult inainte ca romanii sa ajunga cu armatele lor la Dunare, si pastrate in limba noastra pana astazi.

Un urias sanctuar stravechi

Cetatea de piatra a Bucegilor nu a fost niciodata cucerita. Armatele imparatilor romani Domitian si Traian nu au ajuns in locurile sacre ale dacilor. A fost cucerita Sarmizegetusa, cu complexul ei de sanctuare minunate, ce au fost facute de romani una cu pamantul. Stalpii templelor au fost facuti bucati, preotii alungati ori ucisi, incinta sacra a fost vandalizata. Dar Muntele Sfant al dacilor nu a fost niciodata profanat. Poate pana astazi, cand hoardele de turisti ii rapesc linistea, ingroapa in gunoaie aceste monumente si le manjesc cu spray-uri colorate.

Scriitorii greci din vechime spun ca dacii aveau un munte sfant, pe care il numeau Kogaionon, cuvant care insemna chiar acest lucru "Cel Sfant", iar pe langa acesta curgea apa lor sfanta, care se numea la fel. Tot in apropiere se afla si o pestera sacra, in care s-a retras Zamolxe si, dupa el, preotii daci care tineau cumpana vremilor. Multi si-au batut capul sa afle unde se afla acest munte. Unii au spus ca Godeanul este muntele sfant, cel indeaproape veghetor asupra Sarmizegetusei, iar apa sfanta ar fi ori Streiul, ori Gradistea. Altii au vazut in Retezat acest munte sfant, altii au ales Ceahlaul, unii Muntele Gaina ori varful Gugu, din Muntii Tarcului. Ba mai mult, unii sustin ca Kogaionon nu a fost unul singur, ci mai multi munti. Si despre Bucegi s-a spus, cu indreptatire, ca ar putea adaposti muntele sfant, iar Varful Omu pare sa fie cel mai de crezut pentru aceasta demnitate. Si nu doar pentru ca este cel mai inalt din Bucegi si de pe fruntea lui se poate vedea braul Dunarii. Si nu doar pentru ca este presarat cu stanci ciudate, socotite de unii altare megalitice. Si nu doar pentru ca de la poalele lui izvoraste Ialomita, care curge pe langa Sfinx, Babe si naucitoarea pestera cu acelasi nume - loc curat de rugaciune, atat in trecut cat si astazi. Si nu doar pentru ca se numeste Omu... Ci pentru ca intreaga zona pare sa fie un urias sanctuar preistoric, cu un parcurs initiatic ce incepe de la Pestera Ialomitei, pe care unii o numesc Pestera lui Decebal, locuita in trecut de preoti daci, iar astazi de calugari crestini, urca la platoul Babelor, unde se face inchinare Sfinxului si sfatuitoarelor lui, apoi se indreapta spre obarsia Ialomitei, pana pe varful Omu. Acesta este Muntele Sfant, aceasta este Apa Sfanta, aceasta este Pestera lui Zamolxe. Nu puteau fi preotii daci atat de necugetati incat sa-si lase muntele sacru, toata sfintenia si tot temeiul neamului lor, in mainile dusmanului. Ce aveau ei mai sfant nu se afla la Sarmizegetusa, unde era de prevazut ca romanii vor putea ajunge, ci in creierii muntilor, in nori, pe varfurile cele mai inaccesibile.

Locul unde se intalnesc lumile

Locuitorii din satele de munte ale Bucegilor, dar si cercetatorii zonelor obscure ale existentei spun ca aici se petrec lucruri stranii. Aici se intalnesc lumile. Aici este polul energetic al intregii Romanii. Oamenii care ajung in aceste locuri cu sufletul curat se incarca de energie. Unii chiar se vindeca. Legendele spun ca Bucegii sunt strabatuti de nesfarsite tuneluri subterane. Uneori, Omu se cutremura din senin, cum a fost in 1993, cand timp de o luna au fost sute de cutremure mici, uneori si cate zece pe zi. Lucru ciudat, caci muntele e alcatuit din calcare si conglomerate, care sunt roci stabile. Alteori se aud bubuituri de sub pamant, ca si cum ceva s-ar prabusi, iar multi oameni din asezarile din apropiere sunt chinuiti de insomnii in timpul acestor fenomene. Se zice ca intre 1994 si 1998, in zona Bucegilor s-au inregistrat mici zguduituri subterane zilnice, produse fix la orele 20.00 si la 3.00 noaptea. Specialistii au afirmat ca e vorba de fracturi ale scoartei, dar n-au putut explica de ce s-au petrecut la ore fixe... Cercetari efectuate inainte de 1989 pe mostre de roca au demonstrat ca Varful Ocolit (Bucura), aflat aproape de Varful Omu, are caracteristici speciale, e un adevarat Stalp al Cerului. Concluzia cercetarilor neconventionale a fost ca acolo se afla un fel de poarta de iesire din universul terestru, cu o activitate energetica masurabila, iar aceasta energie era din ce in ce mai puternica, depasind pragul de latenta in 1986. Acest centru energetic ar fi fost cunoscut si dacilor, care l-au numit Kogaionon. Fenomene stranii se petrec si in aer, in aceste locuri: curcubee stralucitoare in plin soare, fara sa fi plouat inainte, uneori chiar saptamani intregi; lumini ciudate, fulgere, scantei lungi de un metru in jurul Sfinxului si multe altele. Cate din acestea sunt reale si cate provin din imaginatia turistilor, nu stim. Dar, in mod sigur, Bucegii sunt un loc aparte, caci multi le-au simtit energia extraordinara.

In ce priveste Apa Sfanta, chiar si cercetarile stiintifice moderne par sa i se supuna. Poate ca Ialomita, numita in scrierile vechi Naparis si Helibakia, a fost intr-adevar apa sfanta, care dupa 400 de km se varsa in Dunare, la Carsium, unul din punctele strategice de pe fluviu. Sau poate este vorba de Apa Vie, un fenomen straniu, dar real, intalnit in Valea Ialomitei. Este vorba de zona numita "Sapte Izvoare", aflata pe versantul estic al Bucegilor, pe Valea Ialomitei, intre Lacul Bolboci si Scropoasa, unde exista o sursa de apa misterioasa, cercetata in laborator inca din 1927. Ce are special aceasta apa? Se pare ca este una dintre cele mai curate din lume! Studiile au continuat, au venit si strainii si au facut cercetari, iar testele aratau ca toti indicatorii calitativi ai apei de la Sapte Izvoare au un standard superior tuturor surselor de apa cunoscute in lume! De pilda: numarul de bacterii e zero - fata de 5, limita minima acceptata - poluarea cu azotati si azotiti e zero. In anii 80, au fost reluate cercetarile, iar zona a fost inchisa. Testele recente au aratat ca, intr-adevar, este vorba de o apa speciala, care izvoraste dintr-o grota unde se afla un imens lac subteran. Din punct de vedere chimic, aceste izvoare sunt, intr-adevar, unele dintre cele mai curate surse naturale de apa plata din lume. S-au gasit si explicatii stiintifice pentru aceasta minune: fie apa aceasta trece printr-un camp magnetic, fapt care o face sa-si recapete structura ordonata ideala (iar cercetarile magnetometrice au detectat puternice anomalii in zona), fie izvoarele trec pe langa un zacamant de argint, iar argintul impiedica dezvoltarea bacteriilor. Aceasta este "apa vie", cunoscuta de preotii daci, care erau si mari vindecatori.

Oricat de greu sunt de crezut pentru unii legendele, povestile impatimitilor de munte sau cercetarile neconventionale, oricat de banala si cenusie ar fi perspectiva asupra Bucegilor din birourile oficiale ale institutelor de cercetare, un lucru e sigur: Bucegii sunt un loc cu totul special. Dar numai cei care ajung acolo cu gand curat stiu asta. Chiar daca ni se spune ca e vorba doar de capriciile naturii, care a sapat in pietre forme curioase, a croit pesteri si a limpezit izvoare pana la puritatea absoluta, nu trebuie sa uitam ca un lucru, oricat de banal, daca generatii la rand e socotit sfant, devine sfant. Iar Sfinxul, Babele si Omu nu sunt deloc banale: este de netagaduit ca dacii, si chiar stramosii lor indepartati, le-au considerat sacre. Mii de ani, preotii au vorbit cu zeii la poalele Sfinxului si s-au initiat band apa vie. Trebuie sa fii orb la suflet si intunecat la privire ca sa nu accepti ca Bucegii, daca nu au fost dintotdeauna, in mod sigur au devenit la un moment dat, datorita stramosilor nostri, un mare si puternic sanctuar. Si nu multe neamuri au parte de astfel de minunatii, produse de atingerea zeilor, asa cum avem noi: trebuie doar sa vedem, sa intelegem si sa ocrotim ceea ce ni s-a dat.
Aurora Petam (Carpati.Org)